Noaptea deasă ....poezie de Bujor Voinea

Noaptea deasă

Bujor Voinea

M-am cufundat în noaptea de demult
Încât afară mi-au rămas doar niște
Păreri de rău că poate să se miște
Limba de ceas, de care mai ascult.

Pendula mare se lăsa greoaie
În umbra nopții, cu un sunet bun
De catifea, cu nuanțe de săpun
Rămas de la iubita mea, în baie.

Pe patul roșu, roșu cardinal,
Poate pisica mai torcea și dacă
Îmi amintesc, aș fi dorit să tacă
Din torsul ei atât de infernal.

Pentru că noaptea parcă învățase
Să mă privească într-un fel supus, 
De când lumina mi-a venit de sus
Și-acum îmi luminează și în oase.

Par constelații, eu întunecat
Învălui totul doar cu claritate,
Așa încât secundele uitate
Sunt tot ce poate fi adevărat,
Cu toate că-s în noapte cufundat.

 "Bigamia inseamna sa ai o nevasta in plus. 

Monogamia e Acelasi LUCRU. ''

 Oscar Wilde 

· Totuna ma intorc acasa

· Totuna ma intorc acasa

Din cand in cand mai vin pe-acasa

In satul meu, in satul drag,

Pe tata nu-l mai vad in curte

Si mama nu mai iese-n prag.

In poarta-atarna o crenguta,

Un semn ca-acasa nimeni nu-i,

Deschid cuprins de nostalgie

Si intru... in ograda cui?

E casa noastra parinteasca,

O casa fara de stapan,

Parintii au plecat departe...

Si niciodata nu mai vin.

Doar nucul cel sadit de tata

Si-al nostru caine gospodar

Ma-ntampina si ma intreaba:

"De ce ne vii atat de rar?

Ma uit la casa coscovita,

La strachina ce s-a uscat,

La bietul caine, care plange,

Ca apa nimeni nu i-a dat.

In casa lucrurile toate

Mai stau asa precum au fost

Cu praful vremii poleite,

Nu-i mama ca le-ar da de rost.

Cand dau sa ies batranul caine,

Cuminte si intelegator,

Imi linge mana, parca-ar-zice:

"Nu ma lasa singur sa mor!..."

Cu inimi arse de durere

Ne despartim batuti de soarta...

Totuna ma intorc acasa

Si nu mai pun crenguta-n poarta.

Anonim

Vine Mos Craciun....

Învaţă-mă Părinte ...poezie de Paula Bîlc

Învaţă-mă Părinte  

Învaţă-mă Părinte
Să ştiu cât sunt de mic
Ca mai sus decât alţii
Să nu mă mai ridic.

Învaţă-mă tăcerea
Chiar şi când am dreptate
Şi lovituri, săgeţi,
Să le accept pe toate.

Învaţă-mă s-aştept,
Să ştiu să preţuiesc
Măreţul har pe care
La Tine îl găsesc.

Învaţă-mă s-ascult
Pe cel ce-i obosit
Să uite de tristeţe,
Plecând mai liniştit.

Învaţă-mă să lupt
Până la sânge chiar
Şi să-mi păstrez curajul
Privind al Tău calvar.

Învaţă-mă să simt
Cu cel împovărat,
Să mângâi înţelept
Pe cel îndurerat.

Învaţă-mă, o, Tată,
Să pot primi jertfirea,
Chiar dacă-mi pierd viaţa
Să câştig nemurirea!
                       Amin.