
duminică, 29 noiembrie 2015
Sfantul Andrei - Traditii, obiceiuri si superstitii
Sfântului Andrei
Conform tradiției populare se spune că ajunul Sfântului Andrei este unul dintre cele mai mari ajunuri ale calendarului popular. De asemenea ajunul Sfântului Andrei este momentul în care se dezlănțuie forțe malefice, fie că sunt oameni (strigoii vii sau strigoii morți), fie că sunt animale (lupii).
Despre Sfântul Andrei se știe că ar fi fost stăpânul fiarelor sălbatice și, în ajun de sărbătoare, le dă voie acestora să umble pe la toate răspântiile și pe toate drumurile. Totodată,sărbătoarea Sfântului Andrei este o sărbătoare a lupilor. Conform spuselor populare, în noaptea de Sfântul Andrei lupoaica va lua pui pentru a-i naște în noaptea de Sfântul Gheorghe.
Se zice că în noaptea de Sfântul Andrei toate animalele vorbesc, iar oamenii care le ascultă vor muri.
O tradiție veche ne spune, de altfel, că în ajunul Sfântului Andrei copii din flori se vor face strigoi.
Se știe despre strigoi sau strigoaice că sunt duhuri de bărbați sau de femei moarte care, în această noapte, se întruchipează aievea din morminte. Tot strigoi sau strigoaice se mai cheamă și unii bărbați sau femei în viață, care au coadă și care în această noapte își părăsesc cuiburile.
Un vechi obicei ne învață că pentru a ne apăra de aceste duhuri rele trebuie să ascundem coasele, să facem cruce la toate ușile și ferestrele casei cu usturoi și să întoarcem cu gura în jos toate vasele.
În noaptea de Sfântul Andrei se practică și obiceiuri. “Bocetul Andreiului” este un obicei care atestă suprapunerea sărbătorii creștine a Sfântului Andrei peste Anul Nou. Astfel, fetele, după confecționarea unei păpuși din cârpe, numite Andrei, o așează pe o laviță și încep să o jelească ca pe un mort.
Un alt obicei des întâlnit în noaptea de Sfântul Andrei este acela de a mânca turtă înmuiată în usturoi și de a serba această noapte cu mâncăruri gătite în usturoi.
sâmbătă, 28 noiembrie 2015
Romania , ultimul bal...poezie de Adrian Paunescu
Romania , ultimul bal
de Adrian Paunescu
În loc să fim o ţară numai fraţi,
Simţim, în noua epocă barbară,
C-am fost, în viaţa noastră, blestemaţi
S-ajungem chiriaşi la noi în ţară .
Din tot ce facem, nu avem nimic,
Ne macină străine interese,
Făina noastră n-are spor nici pic,
Nici pâinea în cuptor nu ne mai iese.
Trăim acelaşi tragic simţământ,
Sub politicieni şi sub contabili,
Că noi, ca neam, avem destinul frânt
Şi suntem de prisos şi nerentabili.
Umili, ne cerem scuze de la toţi,
Că nu ne-au chinuit destul în viaţă,
Şi ne conduc nişte fanarioţi,
Ce pe cei mici trădarea îi învaţă.
Poet nebun, ce vorbe mai îndrugi,
De zici că eşti din neam ce nu se lasă,
Când am ajuns în ţara noastră slugi
Şi suntem cerşetori la noi acasă?
Şi vii, şi morţi, amestecaţi, acum,
Dispuşi să emigreze se arată,
Mormintele se pregătesc de drum,
În România deromânizată.
Sus-puşii nu mai au nimica sfânt,
Ca pe cravate, jurământu-şi schimbă,
Nu mai avem nici fabrici, nici pământ,
Vorbim şi limba noastră-n altă limbă.
Şi-acum se-aude clopotul fatal,
Vin vremuri de urgie şi de grindeni
Şi este seara ultimului bal,
Din zori, vom fi români de pretutindeni.
Probabil, mâine-aici va fi pustiu
Şi toţi în pribegie vom porni-o,
Drum bun, popor pierdut la un pariu,
Adio, mamă patrie, adio!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
Ninge, ninge ninge ninge viscoleste si zapada mereu creste vantul bate lasa bata mergem cu toti la olalta hainel...
-
#Binedeștiut# Preotul paroh Gabriel Cazacu, de la Mănăstirea Cașin din București, a explicat pentru „Adevărul” de ce Adormirea Maicii Domnu...




