Sfântul Ștefan cel Mare a fost domnitor al Moldovei între anii 1457-1504

Sfântul Ștefan cel Mare s-a născut din părinţi creștini: Bogdan Vodă, fiul lui Alexandru cel Bun, din neamul Muşatinilor și Doamna Oltea Maria, din neamul Basarabilor. Sfântul Ștefan cel Mare a fost domnitor al Moldovei între anii 1457-1504 și este cunoscut ca apărător al creștinătătii. Potrivit crestinortodox.ro, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a canonizat pe 20 iunie 1992. Slujirea lui Dumnezeu era însăşi raţiunea existenţei lui, fiind reflectată în numeroase documente ale cancelariei domnești: „Doamne Hristoase, primește biserica aceasta, pe care am zidit-o cu ajutorul Tău, întru slavă și cinstea Sfintei și slăvitei Tale Înăltări de la pământ la cer; și Tu, Stăpâne, acoperă-ne cu milă Ta de acum și până în veac. Io Ștefan Voievod". Ştefan cel Mare a fost înmormântat la Mânăstirea Putna, în anul 1504. Astăzi, 2 iulie, Biserica Ortodoxă îi prăznuieşte şi pe: Sfântul Iuvenalie, Sfântul Mucenic Coint şi Aducerea veşmântului Născătoarei de Dumnezeu în Vlaherne.Pe 2 iulie 1504 a încetat din viaţă Ştefan cel Mare, domn al Moldovei între anii 1457 şi 1504 (n. 1433, la Borzeşti). Cei aproape 50 de ani de domnie nu au mai fost egalaţi vreodată de vreun alt domnitor în istoria Moldovei. Calităţile sale de om politic, strateg şi diplomat, acţiunile fără precedent pentru apărarea integrităţii ţării şi iniţiativele pentru dezvoltarea culturii l-au transformat într-un erou legendar.

... "Nu este important cu cate cuvinte frumoase faci o  propozitie,ci cu cata sinceritate este spusa sau scrisa!  Nu conteaza cate ganduri sunt cuprinse in cateva  randuri,ci seninatatea si profunzimea lor!

Noapte buna....

Dacă pierdeţi ...poezie de Bujor Voinea

*** ***  Dacă pierdeţi Voi dacă pierdeţi clipele pe jos Nu vă-ntristaţi deoarece-s seminţe Din care încolţește ce-i frumos Chiar încărcate fiind de suferinţe. Clipele cad sau pleacă din prezent Într-o substanţă fină și ușoară Măcar că sunt atât de neatent Și tresărirea frunzei mă omoară. Dau sfaturi demne de un fel mai bun De-a exista pe lume fără ţintă Pentru că singur veșnic mă adun Când soarele din suflet mă alintă. Dacă vă pierdeţi timpul în nisip Pe când nisipul curge fără vrere Ciuliţi urechea dacă vă mai ţip Așa cum viaţa uneori o cere.

Devenim ceea ce îndraznim

*** Devenim ceea ce îndraznim. Devine cu adevarat puternic acela strivit sufleteste de şenilele realitatii, acela pentru care suferinta nu mai are nici un secret.  Gabriel Petru Baetan