Floare de colţ...poezie de Ovidiu Oana-Pârâu,

"Floare de colt"- Ducu Bertzi Floare de colţ Infimă pată de culoare De vânturi aspre oropsită, Pe stâlpi de ceruri răsărită, Din apă, stei şi stropi de soare. Floare de colţ, ce înger, oare, Te-a rătăcit de ochi ferită Şi frumuseţea dăruită Tăcerilor apăsătoare? Genunchiul îl aşez pe piatră Privind uimit minunăţia, Iţită în împărăţia Condorilor, pe stânci pudrată.

Ovidiu Komornyik - Esti mireasa vietii mele

Ce liniste in suflet ma cuprinde, Cerul s-a deschis deasupra mea Eu cred ca a venit momentul sa  ma destainui,draga mea Sa-ti spun ce nu ti-am spus vreodata Chiar daca poate tu stiai

Respectul de sine nu poate fi vânat.

" Respectul de sine nu poate fi vânat. Nu poate fi cumpărat. Nu poate fi fabricat din relaţiile noastre cu cei din jur. Respectul de sine vine când suntem singuri, în momentele de linişte, în locurile ferite de agitaţie, când ne dăm seama că, ştiind diferenţa dintre bine şi rău, am făcut binele, că recunoscând frumuseţea, i-am oferit admiraţia noastră, cunoscând adevărul l-am rostit."  Whitney Griswold

Ulciorul .... poezie de dragoste de Omar Khayam

Ulciorul poezie de dragoste de Omar Khayam Ramai sa mai ciocnim o cupa La hanul vechi de pe coclauri Caci pentr-un vin si pentru tine Mai am in san trei pungi cu aur Ramai sa ne-alungam tristetea Si setea fara de-alinare Cu vinul negru de la hanul Din valea umbrelor fugare Stii tu, frumoaso, ca ulciorul Din care bei infrigurata E faurit din taina sfanta Din taina unui trup de fata L-a faurit candva olarul Cel inspirat de duhul rau Din taina unui trup de fata Frumos si cald ca trupul tau Inmiresmeaza-te frumoaso Ca pe-un altar de mirodenii Cand zarea-i plina de albastru Cand lumea-i plina de vedenii Si-atat cat darurile noastre Mai au pe margini bucurii Caci maine in zadar vei bate La porti de suflete pustii Ca maine-om putrezi-n morminte Uitati nepomeniti de nimeni Caci maine vor veni olarii Sa fure lut din tintirime Si trupul tau care mi-e astazi Cel mai iubit dintre limanuri Va fi un biet ulcior din care Vor bea drumetii pe la hanuri

Ochii îmi sunt o turmă care paşte stele.... poezie de Gavriil Stiharul

Ochii îmi sunt o turmă care paşte stele Ochii îmi sunt o turmă care paşte stele la hotarul cerului, unde, prin altare, luceferii ard sacru ca o lumânare, din fire sfinţite se ţes în zori perdele. La răscrucea de pleoape sună ghioceii, se clatină lumina de lună şi se frânge, din luncă se aude salcia cum plânge când iarba se-nroşeşte şi behăie mieii. poezie de Gavriil Stiharul

Ghiocelul vestitor....poezie de Ioana Voicilă Dobre

Ghiocelul vestitor Ghiocel, alb şi plăpând vii cu primăvara-n gând, cu iubirea în petale şi cu soarele pe vale! Iar din ochii primăverii înverziţi în faptul serii, dintr-un bulb miraculos răsari ghiocel, voios! Curajos de când te ştiu, alungi iarna în pustiu dar păstrezi din haina sa, albul în petala ta! poezie de Ioana Voicilă Dobre