"Oricine are loc în sufletul meu. Inima mea încă mai bate, ajutată de pastile sau nu. Şi va mai bate mai departe în inimile altora după ce nu voi mai fi. Nu am refugii când visez. În ziua ce vine va fi mai bine. Am drumul meu asumat şi nu mai pun la propoziţiile vieţii semn de întrebare încordat, ci puncte de suspensie timide sau un înălţător semn de exclamaţie. Mă bucur de viaţă ca un copil ce face primii paşi! Nu mai zic nici un cuvânt. Înțelepciunea vieții e simplă; fă ca pe unde ai trecut să fie mai bine ca înainte! Iubirea și iertarea sunt cele două aripi cu care zburăm spre cer. A ierta înseamnă a trăi. Și a trăi înseamnă a iubi."   Ieromonah Hrisostom Filipescu

Refrene reci....versuri - Vio Petre

Refrene reci Se-adună dintr-odată în liniştea din ape dorinţele absurde în cupe de cristal; adună-mă iubite, şi nu lăsa să-mi scape o clipă de ''cu tine'' dintr-un refren banal! Ţi l-am cântat cu ochii, cu gura ţi l-am scris pe-o coală de hârtie, când nu ştiam că sunt în jocul de cuvinte, un adevăr proscris, un ''quelque chose'' amarnic şi-atâta de mărunt. De ce mi se năzare mereu să prind din zbor doar un impuls terestru asemenea cu-n şut când ştiu că azi se poate şi încă ce uşor să iei aripi cu japca sau chiar de împrumut? Dar ce zbor e acela şi ce-nălţimi albastre îmi mai arăţi, iubite, şi-mi spui că-ţi este dor când tu lipseşti cu brio şi aripile noastre Au ruginit a toamnă, uitate-ntr-un răzor? În liniştea din nuferi se naşte-un cântec nou: voi asculta în mine cum pleci, uitând poteci pe unde ochiul vremii a plâns în noi ecou; şi ce dorinţe-absurde şi ce refrene reci! versuri - Vio Petre

Roua dragostei de viaţă...poezie de Ioana Voicila Dobre,

Roua dragostei de viaţă Eu te simt în raza blândă,  Primăvară parfumată!  Și-n dorinţa mea arzândă  Te presimt ca niciodată  Când în zori, pe-o adiere,  Calmă şi uşoară vii  Să creşti mugurii de miere,  Pomilor şi printre vii... Străluceşti și porți în plete  Un noian de violete  Iar din galbene narcise  Împleteşti noaptea la vise! Eu te am în suflet, fată! Tu, mereu îmi înfloreşti  Floarea vieţii, parfumată  Cu idile şi poveşti! Un bujor-aprins zâmbeşte  Unei dalbe lăcrămioare.  Faţa ta iar străluceşte  Lăcrimând de-atâta floare! Roua dragostei de viaţă,  Tot preface-n nestemate Şi mi-am dat cu ea pe faţă  Să fiu primăvară-n toate!

Pe 14 februarie, creştinii sărbătoresc Moşii de iarnă! Tradiţii şi obiceiuri

În calendarul creştin ortodox pe 14 februarie pomenim pe cei trecuţi la Domnul. Este cunoscută în tradiţia populară sub denumirea de „Sâmbăta morţilor” sau „ Moşii de iarnă”, şi se sărbătoreşte înaintea duminicii Înfricoşătoarei Judecăţi Tradiţii şi obiceiuri Moşii de iarnă marchează începutul sâmbetelor morţilor, în număr de şapte, care se vor încheia sugestiv cu Sâmbăta lui Lazăr, înainte de Săptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor. Sâmbăta de Paşti, a opta la numărătoare, este una aparte, căci Mântuitorul Însuşi a murit cu trupul, urmând să învieze a treia zi, spre răscumpărarea neamului omenesc din moartea păcatului strămoşesc şi spre viaţa veşnică. Biserica a rânduit în an două sâmbete mari, când se fac pomeniri mai ales pentru morţii care au murit pe neaşteptate: Moşii de iarnă (sâmbăta dinaintea Duminicii Înfricoşătoarei Judecăţi) şi Moşii de vară (sâmbăta dinaintea Pogorârii Duhului Sfânt). De asemenea, pomeniri pentru cei adormiţi se vor face în fiecare sâmbătă din Postul Mare. În unele zone, oamenii spun că sufletele morţilor vin pe pământ, credincioşii dau de pomană mâncare gătită. Cei trecuţi în nefiinţă vin în această zi şi se hrănesc cu mireasma sau aburii fierturilor în aşa fel încât să le ajungă pentru un an întreg. Potrivit obiceiului, se dă de pomană colivă, colaci, piftie, sarmale, plăcintă, fructe, vin, şi lumânări aprinse. La mormintele rudelor este obligatoriu să fie aprinse măcar două lumânări, care au rolul de a încălzi sufletele morţilor. Bătrânii spun că ziua Moşilor de iarnă mai era cunoscută şi că Moşii de piftii şi sâmbăta piftiilor. Este singura zi în care se mănâncă piftii sau răcituri. Dacă mai rămâneau, a două zi erau aruncate, pentru a preveni astfel apariţia frigurilor în timpul verii. În ziua de 14 februarie nu se lucrează. Femeile care încalcă această poruncă sunt pedepsite să tremure precum piftia şi să li se întoarcă pomana dată. Această zi mai trebuie respectată şi pentru a te feri de nebuniem