Să ne scuzați, că ne-am născut români
Cu sufletul, cuvântul și gândirea sfântă
Ca toate -n jur dumnezeiește ne cuvântă
Și
pasărea in primăveri, altfel ne cântă
Da, tara mea-i curată in trăiri și vorbea -i blândă!
Să ne scuzați că l-am avut pe Eminescu
Un prinț al codrilor, un visător,un geniu absolut!
Să ne scuzați, că ne-a-nălțat prea mult
A înflorit un cer și un pământ
Prin lacrimă,iubire și cuvânt!
Să ne scuzați, de STRĂLUCIREA-I MARE
Că s-a dorit român pe-acest pământ
Și a plecat cu noi, cu el, în gând
De dragul țării sale,a trăit arzând
Drept pentru care azi, icoană îl purtăm la gât!
Să ne scuzați, că suntem bieți români
Că doar aici respiră ciocârlia
Că nu-i nimic mai sfânt ca România...
O țară-avem și-un poet n-e toată avuția
Țara -mi e mamă, poetul ne înalță poezia!
Să ne scuzați, că suntem iubitori de neam
Cu pieptul gol, am apărat o țară!
Și o vom face iar, la fel, mi-e teamă...
De-o vreme,o-auzim cum dureros ne cheamă
S-o facem cât e timp,c-apoi ...se face ,, seară!"
Să ne scuzați, că suntem doar dumnezeire
Unde călcăm,miroase a loc sfânt
Sub pașii noștrii, înflorește un pământ
Purtăm cu toții -n piept același legământ
Să nu ne pierdem țara și dulcele-i cuvânt!
