de George Topîrceanu
Te salut, oraş romantic, plin de parcuri şi de flori
Unde noaptea stau de vorbă trubadurii visători
Cu tăcerea de pe uliţi, cu trecutul şi cu luna…
Te salut, oraş istoric, oropsit ca-ntotdeauna.
Tu, oraş de harnici dascăli, de poeţi şi cărturari,
Leagănul atîtor gânduri şi-al atîtor fapte mari,
Care ai adunat în juru-ţi, ca un far incadescent,
Tot ce e inteligentă, suflet mare şi talent.
Te salut, oraş de basme, cu conturii iluzorii,
Străjuit de şapte dealuri încărcate de podgorii!
Te salut, oraş grădină cu castanii tăi feerici,
Şi cu turnurile tale- şi cu cincizeci de biserici,-
Blînd oraş de odinioară , melancolic şi tăcut,
Unde fiecare piatră ne vorbeşte de trecut,
Unde vechea strălucire îngropată în pergamente,
Se ridică mai curată din pioase monumente
Ce-n sclipirea dimineţii despre alte vremi vorbesc:
Cetăţuia…Trei Ierarhi…Sfîntul Neculai Domnesc…
Te salut, oraş al păcii, al poesiei, şi-al iubirii,
Unde se întrec în graţii fetele cu trandafirii,
Unde primăvara cerul e albastru ca cicoarea
Şi din fiece ogradă liliacu’şi plouă floarea
Peste ziduri învechite, peste garduri, la răscruci…
Tu, oraş cu arzătoare şi gingaşe duduci,
Care-au moştenit în zîmbet ca şi’n tremurul de gene
Frumuseţea legendară a femeii moldovene!
Te salut, oraş politic, unde vezi la Primărie
Un primar ce vrea să plece, pe cînd şapte vor să vie!
Te salut, oraş romantic, înzestrat cu’n Abator.
Cu o Baie comunală şi… c’un Ştrand răcoritor
Unde se prăjeşte’n soare, pe nisip întinsă-alene,
Frumuseţea legendară a femeii moldovene!
Unde vine să se scalde orice piele năpîrlită!
Unde poţi vedea conturul unei doamne de elită
Cu tricou lipit de coapse şi cu toate alea goale,
Ceia ce costa pe vremuri o mulţime de parale!
Te salut, oraş poetic, plin de visuri şi de şoapte,
Unde seara ies pe stradă păsărelele de noapte
Să propage abstinenţa şi s-o răspîndească’n ţară,
După cum le porunceşte noua lege sanitară!
Te salut, oraş arhaic, plin de suveniruri sfinte!
Te salut cu toată stima, te salut şi …n’am cuvinte.
