luni, 30 mai 2016
Uimire ...poezie de Mariana Rogoz Stratulat
Uimire
Ei mergeau
unul spre altul
fără să se cunoască,
fără să se vadă.
Fiecare
cu nopţile lui...
În zori s-au privit uimiţi,
şoptindu-şi:
- iubita mea...
- iubitul meu...
Ea îi mângâia ochii cerului,
el o săruta
cu focul dorului,
cu răcoarea gândului...
Au adunat împreună
cuvintele,
apele,
clipele.
Ea i-a dat iubirea,
el, o frunză de smochin...
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)
-
Ninge, ninge ninge ninge viscoleste si zapada mereu creste vantul bate lasa bata mergem cu toti la olalta hainel...
-
#Binedeștiut# Preotul paroh Gabriel Cazacu, de la Mănăstirea Cașin din București, a explicat pentru „Adevărul” de ce Adormirea Maicii Domnu... -
𝐂𝐄-𝐈 𝐁𝐈𝐒𝐄𝐑𝐈𝐂𝐀 ? 𝑪𝒆-𝒊 𝑩𝒊𝒔𝒆𝒓𝒊𝒄𝒂 ? E RAI ! Cu parfum de flori de mai Este cerul pe pământ, în mireasma de Duh Sfânt....
