Se va vorbi
Se va vorbi iubito, despre mine
Ca despre un pământ neroditor,
Fixat în rădăcina câtorva tulpine
Ce vor pieri și ele-n viitor.
Vei auzi vorbindu-se-n neștire
De farmecul pădurilor în zori,
Când frunze cad peste-amintire
Și-această nerodire fără flori.
Se va vorbi iubito-n multe vieți
De tot ce scriu la ceas târziu,
Eu, cel mai trist dintre poeți,
Se va vorbi că sunt ce n-am să fiu.
Se va vorbi iubito că te-am vrut
În fiecare clipă să-mi rămâi,
Să vindeci gând necunoscut,
Când mâna ta ai pus-o căpătâi.
Și multe se vor spune despre noi,
Fără să știe nimeni cine ești,
Iubirea mea de dincolo de ploi,
Tu, singura ce știi să mă citești.
Se va vorbi iubito despre mine,
Dar nimeni nu va ști ce s-a-ntâmplat,
Că sufletul mi l-am ascuns în tine
Și viața mea e singurul păcat.
Gh. Ungureanu
