Sa ne amuzam putin.....

Eu n-am știut.....poezie de Mihu Eugenia

Eu n-am știut

Eu nu știam că toamna plânge

Prin lacrimi de petale pale,

Prin sevă ce se scurge, sânge

Cules de fluturi în pocale.

Eu nu știam nici că răcoarea

Poate o inimă suavă

Să o atingă doar cu boarea

Și-n veci să o transforme-n sclavă.

Dar nici că inima-nrobită

Se pleacă în genunchi și plânge

Iar ”altă zare”-i o ispită

Și sufletul încet se frânge.

Nu, nu știam, un suflet frânt

Poate spera, poate iubi, 

Poate s-aline c-un cuvânt

Sau poate numai suferi?

Eu n-am știut

În seara asta.....poezie de Mihail Mataringa

pictura de Clemente Tafuri

În seara asta

În seara asta singur nu mai sunt

Pe geam pătrunde raza unei stele

Nemaivorbind că-n pipa de cireş

Găsit-am un gândac de duşumele.

În seara asta, musafirii vin

Cu flori, cu gânduri bune, cu "Ce bine

Că ne-ntâlnim măcar din când în când

Să mai vorbim de noi, de ei, de tine."

În seara asta versul e curat

Şi răcoros ca vinul din ulcele

Din pipă fumul urcă-nmiresmat

Şi se înalţă-ncet până la stele.

poezie de Mihail Mataringa

Sfarsit de toamna ....poezie de de Vasile Alecsandri

Sfarsit de toamna . Oaspetii caselor noastre, cocostarci si randunele, Parasit-au a lor cuiburi s-au fugit de zile rele; Cardurile de cucoare, insirandu-se-n lung zbor, Pribegit-au urmarite de al nostru jalnic dor. Vesela verde campie acu-i trista, vestezita, Lunca, batuta de bruma, acum pare ruginita; Frunzele-i cad, zbor in aer, si de crengi se dezlipesc Ca frumoasele iluzii dintr-un suflet omenesc. Din tuspatru parti a lumei se ridica-nalt pe ceruri, Ca balauri din poveste, nouri negre plini de geruri Soarele iubit s-ascunde, iar pe sub grozavii nori Trece-un card de corbi iernatici prin vazduh croncanitori. Ziua scade; iarna vine, vine pe crivat calare! Vantul suiera prin hornuri raspandind infiorare. Boii rag, caii rancheaza, cainii latra la un loc, Omul, trist, cade pe ganduri si s-apropie de foc.

Pe strunele iubirii cant

Bine ati venit!

Gânduri de noapte .... de Heinrich Heine

Gânduri de noapte  de Heinrich Heine  Când mă gândesc în nopţi târzii La patrie, nu pot dormi, Din ochi deschişi, sub pleoape grele, Cad, calde, lacrimile mele. Vin anii şi se duc ca-n vânt... Sunt doisprezece ani de când Nu mi-am văzut bătrâna mamă -  Şi dorul, chinul mă destramă. Da, mă destramă dor şi chin. Gândesc la chipul ei blajin... Să-mi fi vrăjit bătrâna somnul, Bătrâna mea? S-o ţină Domnul!

Sa ne amuzam putin....

Prietenia dintre om si caine o prietenie eterna si sincera!

M-am hotarat sa va trimit povestea unui prieten drag, pe care l-am adorat, care mi-a marcat sufleteste copilaria si care mi-a ramas pentru toata viata o amintire de neuitat. Aveam noua ani si, intr-o seara cu ploaie torentiala, am auzit un scancet amarat de catel. Am deschis usa si l-am cautat. Era bagat intr-un jgheab de burlan, ca sa se fereasca de ploaie. Era mic, ud, alb cu pistrui negri, urat. L-am botezat Bercu, in ciuda faptului ca avea coada mare. De atunci a inceput cea mai frumoasa prietenie dintre un copil si-un catel, iar povestea, pe cat pare de incredibila, pe atat este de adevarata.