Dorinţa ... poezie de Octavian Goga

Dorinţa Departe-aş vrea de-aici să vii, În alte lumi senine, În dimineaţa de Florii Să mă cunun cu tine. Să ne-aşezăm în sat la noi, S-avem în deal o casă, Să fiu cel mai cuminte-n sat, Şi tu, cea mai frumoasă. Să vie şi mama la noi, Că-i necăjită tare, Să aibă tihn-un an ori doi, Ori cât pământ mai are. Acolo să trăim în munţi De cât trai avem parte, Sătenii seara să-i adun Şi să le spun din carte: Că sunt de neam împărătesc, Din ţara-ndepărtată, Că tot pământul rotogol Era al lor odată... Şi că azi oamenii-nvăţaţi Aşteaptă să se nască Un tânăr crai coborâtor Din legea românească. Copiii noştri să-i înveţi Tu: Crezul... Născătoarea... S-ajung să-i văd cântând pe toţi În strană, sărbătoarea. Atunce, împăcat cu rostul Acestei lumi deşerte, Să mor, să-mi zică satu-ntreg Un: "Dumnezeu să-l ierte!" Iar popii nostru-ntâmplător Vreun oaspe-atunci să-i vie; "Pe cine-ngropi, părinte, azi?" "Pe-un om de omenie!..." poezie de Octavian Goga

Maramureșul trebuie neapărat să fie vizitată în anul 2015.

Cele mai frumoase biserici şi mănăstiri de lemn, multe dintre ele unice în lume prin arhitectura lor, sunt în Maramureşul istoric. Făcute de meşteri populari, clădirile au rezistat sute de ani. Pentru valoarea lor incontestabilă, opt dintre bisericile de lemn din Maramureş au fost incluse în patrimoniul mondial.  Mănăstirea Bârsana  se află pe malul drept al râului Iza, la 20 de kilometri sud-est de municipiul Sighetul Marmației. Poartă hramul Soborul Sfinților 12 Apostoli și este un complex monahal modern, a cărui istorie începe însă în secolul XIV. Văzută ca o punte între trecut și viitor, biserica, o adevărată catedrală de lemn, are o turlă de 57 de metri înălțime şi este printre cele mai înalte clădiri de acest gen din lume.  Toate construcțiile din incinta complexului sunt făcute din lemn de stejar și pietre de râu şi au fost ridicate de meșteri locali, care au transformat în artă cioplirea și îmbinarea lemnului. Slujbele se ţin într-un altar de vară, element nou în arhitectura monahală. La Bârsana au existat două vetre monahale, aflate la câțiva kilometri depărtare una de alta. Biserica veche poartă hramul Intrarea Maicii Domnului. Construită în 1720, a fost mutată în 1806, într-un vechi cimitir, numit al ciumaților.

Legenda zambilei

Legenda spune , ca Hyacinthus , care in greaca inseamna nestemat, giuvaier,fiul lui Amyclos, regele Spartei, era un tinar de o frumusete rara,fiind favoritul lui Apolo.Intr-o zi , pe cind se antrena la aruncarea discului a fost lovit de Zerphyrus , care era gelos pe acesta si a murit.Apolo a creat din singele  lui Hyacinthus  o floare , care  i-a purtat numele. O alta legenda vorbeste despre un vas  genovez care a naufragiat, din care  acazut o ladita de zambile si plutind spre coasta Tarilor de jos  au ajuns la mal si gasind conditii prielnice si plaja s-a umplut cu zambile inflorite.Localnicii , incintati de parfumul florilor si culorilor lor pastelate au inceput sa le cultive in gradinile lor. Intr-o alta legenda se spune,cafloarea de hyacint  a rasarit din singele lui Ajax,a carui infringere de catre Ulysses in disputa legata de armele lui Achilles, l-a aruncat intr-o stare de nebunie.Orbit de furie,  Ajax  a omorit toate oile armatei grecesti, luindu-le drept inamicii sai, iar atunci cind si-a dat seama ce a facut, s-a sinucis, din singele lui aparind o floare rosie, purtind initialele sale AJ. Florile de zambila Hyiacint  erau dedicate  lui Apollo, zeul soarelui  si al artelor. De  aceia aceste flori  sunt  folosite  ca simbol al jocurilor si sporturilor, dar si simbol al grabei, indraznelii, semetiei. Zambila albastra semnifica constanta in dragoste, iar cea rosie sau roza simbolizeaza o natura jucausa.Zambila galbena este un simbol al geloziei.Zambila alba semnifica  frumusete netainuita, neascunsa.