" Mi-e dor să mă mai duc odată ...
La bunica în ogradă,
Să mă-mbie cu mâncare
La masa cu trei picioare.
Nici acum nu pot să uit
Scotea cârnați din găleată
Și mămăligă o roată.
Masa mică și rotundă
Și blajina mea bunică,
Le păstrez în suflet bine
Oriunde m-aș duce-n lume.
De la bunica am învățat
Că nu e dar mai minunat,
Nici case , bani sau bogăția
Cum sunt cinstea și omenia. "
(Mioara Lobodă)