Dacă eşti...poezie de Mihail Mataringa

Dacă eşti Pe o mare de smarald Pe un munte de bazalt Ori pe căile cereşti Ce contează, dacă eşti! Că eşti rază ori suspin Ori izvor, ori strop de vin, Din neant de mă priveşti Ce contează, dacă eşti! poezie de Mihail Mataringa

... Blăstăm de mamă...poezie de George Cosbuc

... Blăstăm de mamă de George Cosbuc  Frunză verde tulburea, Avea Lena nici ca ea Trei feciori frumoşi avea; Trei feciori şi-o fată mare Lena cea veselă are. Trei feciori ca nişte zmei, De-a dragul să cauţi la ei, Iar copila râzătoare, Subţirea şi-ncântătoare Ruptă dintr-un raz de soare: Mult cu mă-sa sămăna, Deci Lenuţă-o boteza Pe numele maică-sa. Câţi feciori au fost prin ţară Toţi venit-au să o ceară, Mândri şi viteji feciori, Venit-au ca peţitori. Dar Lenuţa, ţi-e mirare, Răspundea la fiecare, Că-i prea tânără şi-aşa Încă nu s-a mărita. Mai la urmă s-arătară Peţitori din altă ţară: Doi feciori, ca două flori. Lenuţa cât ce-i vedea Mamei sale-aşa zicea: Vezi, iubită maica mea! Din voinicii aceşti doi, Cari au venit azi la noi, Mie-mi place unul tare Şi la mers şi la cătare, Că-i înalt şi subţirel Şi m-aş duce după el! Dar Lena pe gânduri sta; Gândurile-o frământa Şi cu jale cuvânta: Draga mea, Lenuţă fată! Fiind aşa-ndepărtată Dor de tine-o să m-apuce, La mine cin te-a aduce!? Doi fii ai Lenei strigau Şi din gură cuvântau: Pe Lenuţa nu o da Şi de noi n-o strămuta! Dar feciorul cel mai mic, Constantin, copil voinic, Lăcrima din ochi cu jale Şi-aşa-i zise mamei sale: Nu eşti, mamă, cu dreptate Nici la soră, nici la frate! Că suntem doară trei fraţi, Toţi crescuţi ca nişte brazi Şi noi ţi-om pute aduce Pe Lenuţa ta cea dulce!… Aşcultă, mamă iubită, Pe Lenuţa o mărită: N-o lasă nemăritată, Pire-ar cât de-ndepărtată: Căci, de te-a ajunge dor Io-ţi rămân doară fecior. Eu la dânsa duce-m-oi, Acasă aduce-o-voi. Şi Lena se-ndupleca Pe Lenuţa-o mărita.

O voce inconfundabilă s-a stins! astazi 07 Iulie 2015

Angela Ciochina - Da-mi mana prietene O voce inconfundabilă s-a stins! Angela Ciochină a închis ochii pentru totdeauna la vârsta de 60 de ani. Artista era paralizată de la brâu în jos și fusese diagnosticată cu ciroză hepatică. Cu toate acestea, în urmă cu aproximativ un an, regretata artistă părea fericită! Angela Ciochină a fost ffiica de preot și a absolvit conservatorul “Ciprian Porumbescu” din București (1974-78) fiind colegă de generație cu regretata Mihaela Runceanu. A studiat cu profesorii Petre Brâncuși (teoria muzicii), Victor Giuleanu (teorie și solfegii) și Carmen Petra-Basacopol. Imediat după terminarea facultății a fost angajată la Ansamblul “Doina” al Armatei. A întreprins turnee în țară cu Ansamblul artistic al UTC (1975-81) și cu Ansamblul “Doina” al Armatei (1978-81). De asemenea a concertat și în străinătate în țări precum Bulgaria, Rusia, Emiratele Arabe Unite, Kuweit, Grecia și Turcia. A lansat câteva șlagăre de mare succes cum ar fi: “Ești numai tu” (repertoriu internațional), "Odată cu cîntecul" (George Grigoriu), “Am vrut” (Dan Stoian), “Salcâmul de pe strada mea” (Cornel Fugaru), "Un copil" (Jolt Kerestely), "Marea mea" (Horia Moculescu), “Salcia” (Muzica: Horia Moculescu. Piesa i-a fost încredințată Angelei după plecarea din țară a Mihaelei Mihai). Un mare succes al carierei sale a fost albumul “Drumuri paralele” (Electrecord, 1985) cu piese compuse de Victor Socaciu. S-a retras din muzică la sfârșitul anilor'80. Angela Ciochină a fost și o apreciată profesoară de canto. În 2007, după decesul tatălui ei, Angela Ciochină s-a reîntors în comuna natală Urecheni din județul Neamț. unde a si decedat.

Scara....poezie de George Cosbuc,

Scara Am găsit-o ieri în prun, Dar să nu grăbiţi ocara! I-am luat în pripă scara. Ea mă-njură: Eşti nebun? Pune scara! Dacă-njuri, eu n-o mai pun! Mai la urmă, pe-un cuvânt: Să se lase sărutată De atâtea ori deodată Câţi fuştei la scară sânt. Sărutată Lăudat fii, Tată sfânt! Unsprezece, spune ea; Eu zic: Bine, pe credinţă: Doar o fi având ştiinţă, Scara câţi fuştei avea, Pe credinţă Asta e pierzarea mea! Şi-o sărut mereu-mereu: Orice-aţi spune, orice-aţi face, Nu ştiu cum, dar mie-mi place Să sărut aşa sunt eu! Orice-aţi face, Doar e dat de Dumnezeu!

Când rădăcinile te cheamă....poezie de Vasile Tudorache

Când rădăcinile te cheamă Când rădăcinile te cheamă adesea vino să le uzi Din lumea asta-n care astăzi suntem atâta de comfuzi Când rădăcinile te cheamă mai pune-le un pic de apă Întoarce-te de prin străini și dorul însetat ți-adapă În viață poți să ai de toate și crede-mă nu va fi greu Dar tot la rădăcini te-ntoarce să nu rămâi străin mereu Acum ți-e bine ai de toate dar să respecți un legământ Întoarce-te la rădăcina ce ți-a crescut pe-al tău pământ De când ești dus în țări străine sătenii te-au uitat Copilul legănat de tine acum este bărbat Și case noi s-au construit dar mulți bătrâni plecară Părinții care te-au crescut duc dorul tău povară De câte ori vii din străini juri că mai stai un an Și apoi te-ntorci la rădăcini promisiuni în van Dar nopțile le treci cu dor în somn mereu suspini Ți-e visul pururi călător mergând spre rădăcini Vasile Tudorache

Poezia este muzică şi amăgire.

"Poezia, în special, trebuie scrisă ca să fie înţeleasă de toată lumea. Nu mă gândesc doar la abandonarea ritmului şi a rimei,  ci la felul de a spune mai frumos, mai convingător.  Poezia este muzică şi amăgire." citat din Victor Eftimiu