marți, 15 ianuarie 2019
OMAGIU...: Nicu Stancu
OMAGIU...
Lacul codrilor albaștri plânge-n iarnă pe cavou,
Plâng și plopii-n deal pe Bucium fără soț și fără El,
Nu au trecerea să-i cânte, un ilustru menestrel...
Suferă și mult tânjește teiul sacru din Copou.
Dacă ramuri bat în geam, nu e vers nu e penel,
Să-i picteze nemurirea într-un ireal tablou,
Buciumul cu jale sara, l-auzim ca un ecou,
Și de câte ori iubito, De-aș avea... ar fi la fel.
Ei...! Și dacă va apare în aceste timpuri noi,
Cât la critici ar răspunde Epigonii-n versul lor?
Doina ar avea răsunet, și Mai am un singur dor,
Când se leagănă toți codri și-nainte și-napoi.
Și din valurile vremii, te întreb: De ce nu-mi vii?
Tu Luceafăr, tu speranță a întregii Românii.
Versuri: Nicu Stancu
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Sărbătoarea Sfinţilor Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigore Teologul şi Ioan Gură de Aur
Cei trei ierarhi, Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur, consideraţi cei mai mari învăţători din istoria creştinătăţii şi m...
-
Un secret mi-a spus bunica: „Crizantema, tufănica, Flori de toamnă se numesc, Că atunci ele-nfloresc.” Dar vă spun acum ...
-
Ninge, ninge ninge ninge viscoleste si zapada mereu creste vantul bate lasa bata mergem cu toti la olalta hainel...
-
Satul meu Mi-e dor de satu-n care m-am născut. Îl port ,mereu, la mine-n gând. Uliţa copilăriei,îndepărtată, În satu-n care...