Portret cu orhidee...poezie de Ioana Voicilă Dobre

Portret cu orhidee Astăzi, sub vechiul castan de pe culmea de deal ruginit îţi scriu şi privind spre zenit, un cer de cuvinte-ţi trimit. Din gândul ce-mi este robit trimit vraja viselor mele, limpede râu să-ţi suspine. Tu, caută şi vino spre mine, să faci visul nostru-mplinit! Astăzi, sub vechiul castan, schiţez un portret de femeie, alături de-o floare, blând ideal şi-n gând, floarea mea, orhidee. poezie de Ioana Voicilă Dobre

Pictura de iarna....poezie de Adrian Păunescu

Pictura de iarna Sînt pictori, în cer, care lasă Culorile lor să mai cadă Pe-aci, pe pămînt, pe acasă, Şi asta se cheamă zăpadă. Sub bîrne albastre-celeste Lumina privirii tresare, Cînd strigătul nostru mai este Zidit într-o sfîntă ninsoare. Mai vindem din fumul năpraznic Al zilnicei noastre redute Un bon de intrare la praznic Cînd ninge din stelele mute. Ninsoarea e-aproape abstractă, Atîta-i de sfîntă şi mare, Că tronuri sub regi se cotractă În sinucigaşa ninsoare. Dar, domnule pictor al iernii, Ce rar te arăţi de o vreme Şi noi te rugăm cu vecernii Şi noi îţi trimitem poeme. Pe fiece fulg se citeşte Un chip de bărbat sau femeie Şi unele cad îngereşte Şi loc îşi găsesc în muzee. poezie de Adrian Păunescu

Pictură de iubire....poezie de Viorel Muha

Pictură de iubire pictori de timp au scos lacrimi din privirea mea cu ele pansează în culori  pânza din clipe  scoasă din sufletul meu pe inima cerului au pus iubirea mea de ieri ele se preling dureros  astăzi tabloul a fost scoas la licitaţie intitulat pictură de iubire poezie de Viorel Muha

Ricu Voda & Doinita Gherman - Alearga caii

O voce plecata in eternitate Demis Roussos

Demis Roussos - Guantanamera Demis Roussos - Una Paloma Blanca Demis Rousous-My friend the wind Demis Roussos ~ Le Destin Demis Roussos - Come Waltz With Me

Când să mă ningi...poezie de Petre Violetta,

Când să mă ningi ţie, ''clipă de-o vară numai a noastră...'' Când pleacă ziua să se culce, armonizând tăceri în doi Aşteaptă visele răspunsuri, cu ochi deschişi, cu umeri goi. Când noaptea-şi caută mirese, în umbra dorului din gene Eu, frunză galbenă n-am toamnă, alerg nebună prin poiene. Când vara-şi scutură lumina, agonizând în come dulci Pândeşte cerul, plânge vina nedumerită la răscruci. Când se trezesc din nou copacii, dezmoşteniţi de armonii Îmbracă dezolant, ninsoarea, îngenunchind timid, stihii. Când mi se face dor de tine, invoc o înflorire-albastră Şi iar, mi-e teamă că mai naşte o iarnă-n primăvara noastră. Când pleacă ziua să mai cânte, prin alte gânduri, dimineţi Eu mă-nvelesc cu noaptea noastră, tu rătăceşti prin alte vieţi. Când nu mai suntem anotimpuri şi dincolo visăm desculţi Să mă mai ningi cu veri şi toamne şi-n primăveri să mă asculţi.