Ţin minte tăcerile, la fel de bine precum ţin minte cuvintele. Poate chiar mai bine. Pe ale mele şi pe ale altora. Unele tăceri au fost mute. Altele au fost surde. Unele au fost durere. Altele regăsire. Unele judecată. Altele mulţumire. Câteva extaz. Unele au tăcut pur şi simplu. Altele au vorbit. Unele au cântat. Câteva au urlat, de-a dreptul. Acestea mă dor şi acum. Am învăţat cu greu lecţia de a asculta şi ceea ce oamenii nu spun. La un moment dat însă m-ai făcut să îmi construiesc o viaţă paralelă, acolo, pe tărâmul necuvintelor. Îmi clădisem o altă viaţă pe ceea ce oamenii nu spun. Trăiam mai mult acolo, fără a avea măcar vreo garanţie că interpretam corect necuvintele lor. Dar doar acolo se vorbea limba inimii mele, nu avea cum să fie greşit. De atunci iubesc tăcerea.. Alexandra Svet

"Totul are o randuiala si fiecare dar isi are rostul si 

vremea sa ." 

Savatie Baștovoi

ÎȚI LAS ZĂLOG UN MAC - Popa Ines Vanda

ÎȚI LAS ZĂLOG UN MAC - Popa Ines Vanda  Te regăsesc ades în necuvântul serii,  În zâmbete de nuferi ce se-oglindesc pe lac,  Vâltorile de gânduri din portul nerăbdării  Ți le trimit prin fluturi ce-n zboruri își desfac Mov aripi de saten să-ți mângâie durerea,  Cu praf de acuarelă pe buze să-ți picteze,  O lacrimă de-alean să-ți tulbure privirea,  Cu flori turcoaz de stele un vis să-ți contureze.  În adieri de șoapte poți desluși chemări,  Minute-mpotmolite de timp pietrificat,  Un înger adormit în cuib de neuitări  Și-un suflet ce în taină cu dor l-ai sigilat.  Am să te-ating o clipă cât minte să mă ții,  Voi fi un amănunt în zodie de vânt,  Dar visul este vis.N-am cum să vin, să-mi fii,  Zălog îți las un mac în fiece cuvânt!  Păstrează-l în albumul cu amintiri perene,  Iar dacă-n stoluri gânduri vor amuți de ploi,  Uitări să-ți lege ochii cu flori de sânzâiene,  Ne-om regăsi în raiul visat de amândoi.  Refugiu să găsești sub cruci de rugăciune,  Alin să-ți fie fluturi cu trupuri de brocart,  Sub pleoape să porți îngeri, tăcerile-ți vor spune:  Pahar de vis și cer cu tine-am să-l împart!  16.07.2014

Mă vor lovi

Mă vor lovi  mă vor lovi acei ce nu vor reuși  să afle cine sunt, ce simt, ce îmi doresc  mă vor urî oameni pe care-i voi iubi  dar niciodată eu n-am să-i urăsc! mă vor lovi cu multă nepăsare  c-așa sunt unii oameni, trăiesc să facă rău  îmi vor lua tot ce-or putea să care  dar eu nu voi lua ce nu este al meu! mă vor lovi în goana lor nebună către acolo unde vor s-ajungă voi plânge. ei nu vor privi in urmă  și totuși eu nu am să-i fac să plângă! mă vor lovi fără ca să regrete  și vor pleca... apoi mă vor uita  de voi greși, ei nu au să mă ierte  dar eu pe ei mereu îi voi ierta! mă vor lovi fără să se gândească  că sunt un suflet, că voi suferi  ei nu vor reuși nicicând să mă iubească  cu toate-acestea eu îi voi iubi! mă vor lovi cu tot ce vor putea  vor da în mine cu pietre și noroi  vor arunca cu ură-n urma mea  dar eu nu am să lovesc înapoi. Irina Binder