Mi-e dor.
Mi-e dor să merg pe drum de țară,
Să fiu doar eu cu gândul meu,
Într-o frumoasă zi de vară
Însoțit pe drum de Dumnezeu.
Cum umblam copil mereu,
Fără haine scumpe, și sandale
Și să-mi adie vântul trupul meu.
Și să mă duc departe, să nu mă mai opresc,
Să beau apă bună și curată,
La o fântână dragă, ce-o găsesc,
Și sufletul să-mi spele, c-a altădată.
Aș vrea ca sufletul, să-mi fie iar curat,
Și să mă pierd din nou prin amintiri,
Cu gânduri bune, cu mintea, luminat
Să-mi umple umple sufletil, cu caldele trăiri.
Călătorind prin amintiri, de care-mi este dor...
Ce-mi curg mereu, c-a apa de izvor
Iar când obosesc, din vise să cobor
La poale de pădure, vrau să poposesc.
Să dorm pe iarba verde și curată,
Și tânăr să mai fiu, ca-n floarea tinereții,
Să visez frumos, la anii de-altădată,
Ce-a mai parfumată floare-a vieții.
Poza net ".