Doamnă
Ce frumoasă sunteți, doamnă,
Chiar și așa, puțin mai tristă
Când pășiți ușor spre toamnă,
Vara voastră mai există.
Când pășiți pe drum pierdută
Undeva într-o visare,
Soarele parca sărută
Umbra voastră pe cărare.
Și așa frumos vă șade
Când vreți să puneți la loc
O șuviță ce tot cade
Și alunecă din coc.
Chiar daca vă enervați
Când vă credeți furioasă
Poate nu știți, dar aflați,
Doamna mea , sunteți frumoasă !
Știți voi doamnă ce minune
Ce miracol v-a-ntrupat
Dar pe drum, câte un june
Vă privește încântat
Fiindcă-n trupul de fecioară
Simt că se adăpostește
Încă multă primăvară
Care vă întinerește.
Iar de cumva se întâmplă
Un fir alb să strălucească
Ici și colo, pe la tâmplă,
Iarna n-o să poposească.
Până fulgii or să cearnă
Fluturi albi într-o ninsoare
Bucurați-vă azi, doamnă
De căldură și de soare !
E ceva ce mă îndeamnă
Să vă-ntreb ce v-a-ntristat
Iar de nu-mi răspundeți, doamnă,
Răspund eu: n-a meritat !
Doamna mea fără de nume
Știu că nu vă regăsiți
Căci veniți din altă lume,
Dar vă rog eu să zâmbiti !
Autor - Florentina Mitrică