Prin ploile grăbite
Tu vezi, iubito, moare frumusețea,
Din neculeasa floare de salcâm,
Iar adierile ating noblețea
Iubirilor născute pe-alt tărâm...
Prin ploile grăbite se strecoară,
O amintire, ca un vals stingher,
Văd steaua ta, se leagănă afară,
Pe-o ramura cuprinsă de mister!
Cum pot să iau în brațe infinitul,
Să te-nfășor în verdele târziu?
Plouă de ieri și nu găsesc chibritul
Să-ți luminez tot cerul purpuriu.
Când cerul și-a pus lacătul pe ușă,
Iar soarele, cu față de fecioară,
Alungă-n vânturi norii de cenușă,
Te chem sub roua florilor deseară...
Doar orologiul numără secunde,
Iar ochii mei întreabă-ncet de tine,
Iubita mea te voi iubi oriunde,
În lumea bucuriilor puține!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu