Albastră minune
Odihnească-se-n pace iubitorii de artă
plămădiţi din cuvinte, din tăcere şi vis,
osândiţi să trăiască într-o clipă deşartă
suferinţa trădării dintr-un alt paradis.
Chipuri astăzi uitate în oglinzi paralele
unde timpul suspină în poveşti cenuşii,
vor ca tu să-nţelegi ce se-ntâmplă cu ele
când neliniştea creşte prin apusuri târzii.
Vor să facă din viaţă o albastră minune,
să ridice frumosul când speranţele mor,
să te-nveţe pe tine, cititor fără nume
cum să mângâi tăcerea când cuvintele dor.
Şi din tot ce se spune despre cei ce zidesc
între tâmple castele cu ferestre spre soare,
într-o lume nebună ei prin tine trăiesc
şi se-ascund uneori într-o stea căzătoare
Ungureanu Gheorghe
|