|
joi, 19 ianuarie 2017
Vis....de Al. O. Teodoreanu
Sufletul.....de Lili Șipoteanu
Sufletul
Ce-i sufletul de-oftează și-i uneori răpus
De-o vorbă, de-o privire, de-o faptă fără timp?
Se-ascunde-n frunza vremii, de multe ori, în plâns,
Cu răni ce nu se văd, dar nasc un anotimp.
Ce-i sufletul de știe să ducă o povară
Ce nimeni, niciodată, că poate, nu credea?
Îngenunchează-n lacrimi a nu știu câta oară,
D-apucă de mâini cerul și se ridic-așa.
Ce-i sufletul de tace atunci când grea durere
Încet îl tot îmbracă în mantia-i de foc?
Nimic nu ia în seamă căci are a lui vrere,
Șă-și împlinească-n vreme fărâma de noroc.
Ce-i sufletul când multe răbdarea îi încearcă,
Și cum de reușește să fie neânvins?
Și totuși vine-o vreme când toate îl încarcă
Și pleacă printre stele să stea pe veci ascuns.
Ce-i sufletul de-oftează, de tace și de rabdă,
În toate ale vieții ce date ni-s a fi?
’i-un munte de iubire care nu trece-n grabă,
Dar care dă frumosul și sensu-n a trăi!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Sărbătoarea Sfinţilor Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigore Teologul şi Ioan Gură de Aur
Cei trei ierarhi, Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur, consideraţi cei mai mari învăţători din istoria creştinătăţii şi m...
-
Un secret mi-a spus bunica: „Crizantema, tufănica, Flori de toamnă se numesc, Că atunci ele-nfloresc.” Dar vă spun acum ...
-
Ninge, ninge ninge ninge viscoleste si zapada mereu creste vantul bate lasa bata mergem cu toti la olalta hainel...
-
Satul meu Mi-e dor de satu-n care m-am născut. Îl port ,mereu, la mine-n gând. Uliţa copilăriei,îndepărtată, În satu-n care...