duminică, 23 octombrie 2016
Mit....de Maria-Ileana Tănase
Pe fruntea zării desluşesc un rid,
înflorit în toamna cu soarele torid,
de-atâta arşiţă cerul s-a zvârcolit,
norii au jelit şi ploaia s-a despletit.
Calc încet, peste umbra unu-i nor,
iar gândul hain se destramă-n dor,
uneori, deznădejdea mă cuprinde
şi-atunci înnod cuvintele flămânde.
Am teamă că norii se vor încrunta
şi ploaia, din nou, se va turmenta,
din hăuri simt ecoul paşilor rătăciţi,
iar ca şi cuvânt s-au întors cuminţi.
Se va mări, tot mereu, depărtarea,
dar gându-mi va fi-nsetat, pururea,
prin ochii de smarald voi privi viaţa,
iar soarele îmi va zâmbi, dimineaţa.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Sărbătoarea Sfinţilor Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigore Teologul şi Ioan Gură de Aur
Cei trei ierarhi, Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur, consideraţi cei mai mari învăţători din istoria creştinătăţii şi m...
-
Un secret mi-a spus bunica: „Crizantema, tufănica, Flori de toamnă se numesc, Că atunci ele-nfloresc.” Dar vă spun acum ...
-
Ninge, ninge ninge ninge viscoleste si zapada mereu creste vantul bate lasa bata mergem cu toti la olalta hainel...
-
Satul meu Mi-e dor de satu-n care m-am născut. Îl port ,mereu, la mine-n gând. Uliţa copilăriei,îndepărtată, În satu-n care...