NINGE ÎN COPOU
Ninge liniștit, prin Copou se plimb
Tineri și bătrâni venerându-ți teiul,
Sub care ai stat așteptând visând,
Muza ce-ai iubit-o cum iubeai condeiul.
S-au sărutat dulce pe banca ta veche,
Cum îi sărutai muzei tale gâtul,
Șoptindu-i cu dor ceva la ureche.
,,Sara pe deal" sus, unde-ascultai bucium,
S-aude și azi cum cântă cu jale,
,,Codri de aramă" uneori se zbucium,
Când își amintesc cum treceai la vale.
,,Lacul" plin cu nuferi te cheamă la el
Să-ți oglindești noaptea, fața de Luceafăr,
Codrul fără tine, se simte stingher,
Ar întineri de te-ar vedea teafăr.
Nu știe pădurea teiul sfânt și ,,Lacul"
Că tu ai rămas, și-n veci vei rămâne,
Steaua noastră mare, luminând tot veacul,
Al nostru Luceafăr, stea ce nu apune.
VERSURI VIORICA FLOROIU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu