Frunză ruginie
Frunză, frunză ruginie, cine dorul tău îl ştie,
Înţelege de ce pleci pe ape şi pe poteci!
Pică-n zborul tău alene, vara, adormind pe gene.
Pică visele brumate, la pământ, înspăimântate!
poezie de Ioana Voicilă Dobre 
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
#Binedeștiut# Preotul paroh Gabriel Cazacu, de la Mănăstirea Cașin din București, a explicat pentru „Adevărul” de ce Adormirea Maicii Domnu...
-
Ninge, ninge ninge ninge viscoleste si zapada mereu creste vantul bate lasa bata mergem cu toti la olalta hainel...
-
Un secret mi-a spus bunica: „Crizantema, tufănica, Flori de toamnă se numesc, Că atunci ele-nfloresc.” Dar vă spun acum ... -
Balada Cât trăim pe-acest pământ Mai avem un lucru sfânt: O câmpie, un sat natal, O clopotnita pe deal. Cât avem o țară sfânt...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu