Frunză ruginie
Frunză, frunză ruginie, cine dorul tău îl ştie,
Înţelege de ce pleci pe ape şi pe poteci!
Pică-n zborul tău alene, vara, adormind pe gene.
Pică visele brumate, la pământ, înspăimântate!
poezie de Ioana Voicilă Dobre 
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Mie?
"Mie? Nu-mi lipseşte nimic! Poate puțină iubire și puțin timp... ca să o pot trăi! Sau poate nu... Nu-mi lipsește nimic! Poate doar d...
-
#Binedeștiut# Preotul paroh Gabriel Cazacu, de la Mănăstirea Cașin din București, a explicat pentru „Adevărul” de ce Adormirea Maicii Domnu... -
Ninge, ninge ninge ninge viscoleste si zapada mereu creste vantul bate lasa bata mergem cu toti la olalta hainel...
-
𝐂𝐄-𝐈 𝐁𝐈𝐒𝐄𝐑𝐈𝐂𝐀 ? 𝑪𝒆-𝒊 𝑩𝒊𝒔𝒆𝒓𝒊𝒄𝒂 ? E RAI ! Cu parfum de flori de mai Este cerul pe pământ, în mireasma de Duh Sfânt....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu