Uite, mamă, trec soldații!
"Uite, mamă, trec soldații, trec cu ochii triști și goi,
Timpul le-a ucis avântul, lent, război după război.
Zâmbet strâmb sub luciul armei, capul sus și pasul ferm,
Au uitat căminul, joaca, baionetele de lemn.
Sunt oștenii fără tancuri în războiul nevăzut,
Au plecat în lume tineri, au pierdut ce n-au avut.
Poartă-n tâmple dalbul lunii și în suflet ciocârlii,
Coborâți din cartea veche de povesti pentru copii.
Totul s-a schimbat, onoarea e prilej de huiduieli,
Ce a fost cândva rigoare are alte rânduieli,
Adevărul e minciună și minciuna adevăr,
Binele și fericirea au izvorul într-un măr.
Uite, mamă, trec soldații, hai! Ridică fruntea sus!
Cât mărșăluiesc prin lume, nu, mândria n-a apus!
Șterge lacrima cu șorțul, mâine e o nouă zi,
Fă pe suflet semnul crucii, visul lor ne va trezi!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu