Balada lui Dragobete

Balada lui Dragobete Un tânăr, parfum de chiparos, Cât călare, cât pe jos, Iubăreț, minune mare, A pornit către răzoare,  În mândre straie populare, Tricolor la cingătoare, C - o dorință arzătoare, Să - ntâlnească o fecioară Cu trupul de primăvară. Murgul mușcă din pământ, Coama - i flutură în vânt, Văzduhul atingând Cu copita sângerând, Săgeată către apus, Soarele demult e dus, Traversând o poieniță Prin jucăușă luminiță Zorii - l prinde la popas Odihnindu - și al lui pas, Adăpându - și murgul său,  Ce spumegă așa rău... Tot privind spre răsărit, Ca de fulger, fu trăsnit De - o fantasmă ori fecioară Cu ochii de căprioară , Trup sculptat ca de - o poveste, Glasul, de privighetoare - i este, Părul, " bobocei de aur ", Iubirea, un scump tezaur, Sufletul, izvor curat Scaldă cerul înseninat, Mii de flori, în mii culori Îmbracă inimi în fiori, Murgul paște liniștit, Dragobete - i fericit Că - și găsise soțioară Preafrumoasa Primăvară. O sărută neîncetat, cu foc Cuprinzând - o de mijloc, Suflul s - a oprit pe loc, I - a luat opinca foc, Păsările duc în zbor Sărbătoarea iubirii lor. Liliana Roibu