Să te-ntâlnesc

Să te-ntâlnesc În vii culori de curcubeu mi-e zugrăvită viaţa, Pe cer îmi stă plutind, mereu, iubirea dimineaţa - Un nor pufos, mai alb, mai gri ce-mi picură în gene, Iar pace-n gândul c-o să vii, uşor mi se aşterne. Alerg ades, imaginar, de splina stă să-mi crape Să-ţi dau o inimă în dar, în piept de îţi încape ; În visu-acesta mă strecor în nopţi dar şj în zile, Deja îmi sângerează dor din tălpile umile. Un zbucium fără fus orar şi fără de cuvinte... Fiece zi din calendar mi te coboară-n minte ; Mai ieri, în ea eram doar eu, dar azi îmi stai în poală Şi gura-ţi e tributul meu şi ochii tăi de smoală. Alerg să te-ntâlnesc mereu în prag de curcubee Să-ţi fiu în toate numai eu, tu unica-mi femeie. Pe-o rază te coboară lin, zâmbindu-mi în amiază, O viaţă doar să îţi închin, iar tu o luminează poezie de Ioan Ciprian Moroşanu