Rugă pentru iertare
Vin astăzi, Doamne, să îţi cer iertare
că am iubit prea mult albastrul cer
şi-am îndrăznit să îmi ridic privirea
crezând că, încă, dreptul am să sper.
Îţi cer iertare de-am greşit cu fapta
când am trăit prin munţi de unul singur
şi-am haiducit cu şoimii şi cu cerbii,
din iarnă pân’a dat stejaru-n mugur.
Mă iartă, Doamne, pentru primăvara
ce-am locuit-o-n ochii unui vultur;
am vrut să fur, discret, un colţ din soare
şi în oglinda râului să-l scutur.
Îţi cer iertare, poate-am fost prea lacom
dorind să fie doar a mea câmpia;
o vară am sperat să-mi crească aripi,
spre soare să mă-nalţ cu ciocârlia.
Şi să mă ierţi pentru c-am strâns sub pleoape,
cu sârg, toţi norii toamnei până când
ca într-o rugă, spusă doar în şoaptă,
i-am transformat în lacrimi, rând pe rând.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu