"De câte ori alung zbucimul din mine, las loc iubirii să patrundă, Dezleg misterul ce mă cuprinde, o mare de speranțe în mine se afundă ! Aripi de vise se prind de suflet, dau drumul visului să zboare spre cer. E linisțe în mine, în jurul meu e soare, caut frumusețea din oameni și...sper! Ating cu gândul cerul și deschid orizontul, infinitul mă poartă în locuri dumnezeiești. Îmi spun: " viața strălucește, trebuie trăită!"…te caut eternitate!...dar oare, tu ești?!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu