Eu nu ştiu dacă voi putea urca vreodată la Tine,

Eu nu ştiu dacă voi putea urca vreodată la Tine, Tu, însă, Doamne, cobori când vrei: măcar în treacăt Vino, Te-aştept în cămăruţă la mine... Cum n-am pe nimeni, nici zăvor, nici lacăt, Pune straja Ta la uşă şi la fereastră, Să nu intre peste noi nici bine, nici rău Care să tulbure petrecerea noastră, O zi întreagă, Doamne, să fiu numai al Tău. 
 Vasile Voiculescu