Revenire
Cu áripa de vise plină
cu inima vibrând de dor,
mă-ntorc la tine cu lumină
să-ţi mângâi inima uşor.
Clepsidrele îşi pierd nisipul
vai, câte nopţi am irosit!
În răsărituri îţi văd chipul
parcă mai trist şi obosit...
Dar uită c-a trecut o boare,
iubeşte-mi mâinile sfioase
şi-alungă lacrima ce doare
îmbracă sufletu-n mătase,
căci sunt aicea lângă toamnă,
aşa voi sta pân’ la sfârşit
şi voi rămâne aceeaşi doamnă
de care eşti îndrăgostit!
Carmen Pasat
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu