Alungă primăvară, orice nor
Şi pleacă peste fire să colinzi,
Să simtă inimile tuturor,
Că i-ai topit iernii-ngheţatele oglinzi.
Lasă-ţi surâsul, cerul să-l vegheze,
Roagă penelul tău cel fermecat
În zbor de rândunele să-l picteze,
Să nu mai fie trist şi-ngândurat.
Copacilor, cu blând sărut le înfioară,
Braţele-ntinse către tine-n zori,
În palmele deschise, până-n seară,
El se va transforma-n mănunchi de flori.
Fluturi gingaşi, cu aripi colorate,
Înalţă, într-un vals uşor,
Să-nveselească frunţile plecate
De ghiocei sfioşi, în calea lor.
Pune pământului străjeri, fire de iarbă
Vântul nebun să nu îl mai atingă
Şi, cu nesaţ, viaţa din el să soarbă,
Tumultul din adâncuri, să i-l stingă.
Vreme dacă mai ai şi nu ţi-e greu,
Rupe, te rog, un zâmbet cald din soare
Şi-nmugureşte-l în sufletul meu,
Din el s-alunge frigul, care doare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu