La Unire
Domnul Cuza ne-a unit
În zi sfântă de gerar
Dând, în rostu-i cuvenit,
Țării un itinerar.
Numele-i să-l cânte slova
Ca în veci să dâinuiască,
Prinț ce a legat Moldova
Cu Țara Românească.
Vrem - nu vrem, suntem nepoții
Unor oameni grandioși
Ce, atunci, au fost cu toții,
Români demni și curajoși.
Peste Milcov și-au dat mâna
Într-un suflet peste ani,
România era una
Într-o horă la Focșani .
Astăzi, din acea lumină,
A rămas un fir de fum
Și un sentiment de vină
Că ne-am dezbinat pe drum.
Haideți să privim trecutul
Unui vechi și brav popor
Și să fie începutul
Unui falnic viitor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu