De gheaţă floare la fereastră
Un ger câinos se-aşează-n noapte,
Și ţintuieşte stele-n cale.
E-aşa de frig că-ngheaţă şapte
Straturi de-omături de pe vale.
Încremenesc pâraie-n unde,
Ca nişte nefireşti fantasme
Şi orice-i viaţă se ascunde.
Decorul, parcă-i rupt din basme!
Iar astrul nopţii pare-o umbră,
Ce-i strâmbă nopţii-nfăţişarea,
Făcând-o să ne pară sumbră
Lucire, ce chiorăşte zarea.
Sub chiciuri ologesc copacii,
Pierzându-şi crengile ce crapă.
Şi despuiaţi rămân săracii,
Când lăstărişul îşi îngroapă.
Apoi, sub soare,-n dimineaţă,
Se-nmoaie-arsura din natură.
Doar vrăbii se întorc la viaţă,
Şi ciripesc cerşind căldură.
Copiii aciuaţi prin casă,
Uimiţi privesc de lângă glastră,
Cum frigu-ncepe iar să coasă,
De gheaţă floare la fereastră.
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu