Pruncul
Bujor Voinea
Nimic nu poate fi de necrezut
Atâta doar că golul luminează
Fără să fie nici un fel de rază
Cu toate că lumină s-a văzut.
Un abur lin se lasă pe o parte
Și paie rare se ridică blând
Cum se rotesc ideile pe gând
Și licăresc părerile deșarte.
Zăpada scârţâită stă sub pași
Și niște ochi privesc a-nseninare
Că pare a urca nemișcătoare
O gardă luminoasă de ostași.
Toţi sunt uimiţi aproape rugători
Să înţeleagă scâncetul de viaţă
Prin transparenţa florilor de gheaţă
Viu presărate peste călători.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu