Oricât ţi-ar fi de vitregă o soartă,
Oricâte deznădejdi în cale-ţi ies,
Să nu te plângi, că nu ai de ales,
Şi sigur fii că toate au o poartă.
Ne naştem doar şi moartea ne pândeşte,
Dar ne-am născut, trebuie să trăim;
Uităm de ea şi nu ne mai gândim,
De ce ţi-e scris, nimic nu te fereşte.
Să nu te temi de crudul adevăr,
El este crud, doar când îl vrem departe,
Când ne-nvelesc iluziile deşarte
Şi-n patru despicăm un fir de păr.
Aprindem foc, în care noi ardem...
Ce rost să ne creăm o soartă sumbră,
Gândind astfel şi umbra are umbră,
Dar n-am avut nevoie s-o vedem.
Bunget Marin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu