Priviri din umbră
Îmi ești în lacrima ce se prelinge-ncet
Și-ntr-un oftat luat din val de mare,
Sub ploi de stele m-ascund și te aștept
Lângă un asfințit târziu, de soare!
Mi se adună-n plete trandafirii,
Și în obraji, văpăi de mângâiere,
M-ascund în a lor mantie, zefirii,
Și te zăresc prin flori, c-o adiere!
Privești în juru-ți ca-ntr-o rătăcire,
Dai la o parte toamnele din ani...
Îți ștergi privirea c-o clipă de mâhnire
Și-ngândurat, te plimbi pe sub castani!
Se pare că nu m-ai văzut pe cale,
Sau, poate, eu aproape nu ți-am fost,
Dar te-am lăsat să-ți depeni pașii-agale
Să nu îți tulbur gândul, fără rost!
Mă-ntorc și eu, de mână c-o visare
Și pașii mi-i ascund pe-un câmp cu flori,
Îmi spăl privirea cu roua de pe-o floare
Și te privesc până te-afunzi în nori!
Lili Șipoteanu
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu