Ascultă-mi sfatul, copilul meu!
Să nu ceri nicodată prea mult de la viață
Căci nu poți știi nicicând cât vei primi,
Mai bine să câștigi, luptând, învață,
Viața nu e simplă, cum pare uneori a fi.
De-abia te-ai înălțat, încet, spre fericire
Și vezi în jurul tău hăuri întunecate,
Te-agăți, atunci, cu disperare de iubire,
N-ai vrea să cazi nicicând spre moarte.
În viață, cândva, totul se plătește,
Nimic nu este, aici, întâmplător,
Necazul, când nu te-aștepți sosește,
Privești mereu în urmă tot cu dor.
Dacă un vis ți s-amplinit, vreodată,
Trăiește-l cumpătat, apără-l cu credință,
Căci alții îl așteaptă chiar și viața toată
Și nu nu au parte de această biruință.
Să nu-ți dai niciodată sănătatea pe avere
Căci tot ce-ai strâns se risipește-ndată,
Să-ți cumperi sănătatea, banii nu au putere
Și îți vei plânge apoi soarta, viața toată.
Trăiște în iubire, credință și dreptate,
Împarte cu cel necăjit puținul care-l ai,
Vei trăi în gândul lor și dincolo de moarte,
O viață veșnică tu vei avea, apoi și-n Rai.
Lucia Marin
|
|
|
|
|
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu