Odă macului
Macule, floare din timpuri,
Pată roşie pe câmpuri
Printre spice-n legănare,
Peste maluri de cărare,
Macule, tu arzi ca focul
Şi, cules, aduci norocul,
Umpli gratis braţ cu floare,
Radiezi roşu-n culoare.
Macule creşti şi-n pustiuri,
Cerului dai interviuri,
Te închini atins de vânturi,
Când te-aciui, chiar, prin crânguri.
Macule firav, te scaldă
Razele ce-ţi par baladă,
Prelinsă din nimbul zării,
Astru-n fauna utării.
Macule, strop în sclipire,
Dai mesajul de iubire,
Scrii poveşti nemuritoare,
Când speranţa sapă, doare.
Mă întreb:-Cin’ te-a creat?
De ce roşu te-a… pictat?
Ştiu, e harul Celui sfânt,
Lacrima lui… pe pământ.
Sângerezi pe veci în mine,
De furtunile păgâne.
Te-oi cânta floare creştină
În a Domnului, grădina.
|
|
|
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu