Sfârşit de drum...poezie de Daniel Luca

Sfârşit de drum
Ţi-e pasul stins şi ca o amintire  Te mai întorci cu-n zâmbet risipit,  În mine simt dureri, ce izgonire  Îmi pregăteşti la porţi de infinit?  În mâna care-ţi tremură vin zorii,  Frunzele fug iar după toamna ta...  Aşteaptă, să nu răspunzi chemării,  Mai stai cu mine-o vară, nu pleca!  Hai, spune zeilor ca să îţi dea  Un anotimp din lacrimile vieţii!  Dacă nu au, să-l ia din viaţa mea,  Să mai privesc, chipul blândeţii.  Se scutură luminile de teamă  Şi gândul tău colindă printre aştri,  Te strig, dar eşti departe... mamă,  Cărui copil i-ai dat ochii albaştri?  Se trag zăvoarele în Paradis,  Iar îngerii se-ntorc la ei acasă,  Ecoul glasului, demult s-a stins,  Iar zarea sufletului meu... e arsă! Daniel Luca