Floare de tei...poezie de Mihai Eminescu

Floare de tei  de Mihai Eminescu  Floare de tei, Cât de curând te treci Ochilor mei lucind Te-i arată pe veci. Floare de crin, Eu pururi am gândit La ochiul tău iubit De raze plin. Floare de măr, Copilă doar erai Și de pe-atunci aveai Aur în păr. Flori de cireș, Cine te-a pus cândva Plutind în calea mea Dulce să ieși? Floare de mai, Cine te-a pus să vii Dacă mereu mai ai Ochii tăi mari și vii Floare de fag Doina cântându-mi-o Reamintindu-mi-o Sună cu drag. Floare de corn, Dulce vestindu-mă, Întinerindu-mă Sună un corn. Floare de șes, Este al cetăților Singuratăților Vis și eres. Floare de lunci, Oare de mult s-a dus Steaua către apus? Încă de-atunci? Floare de lac, De-atunci cuprins cu chin Eu sufăr și m-alin, Sufăr și tac. Floare de lan, De-atunci te văd venind Și blândă surâzând. An după an. Floare de deal, Unde te-ai dus de-atunci Din codri și din lucruri Pe-al lumii val? Floare de plai, Codrii și undele Dulce pătrundu-le Cu al tău rai. Floare de văi, Rămâi în calea mea, Mângâie jalea mea, În ochi îmi stăi. Floare de stânci Tu pleci, și-ades te chem Cu cântec și blestem În văi adânci. Floare de munți, Dintre păduri de brad Pururi izvoare cad Palidei frunți. Floare de drum Care te-nduri pe-atât, Ș-atuncea te-am iubit, Atunci ș-acum. Floare de vad, Asemeni zorilor, Căderii florilor Stelele cad. Flori de mormânt, În taina serilor Am dat durerilor Aripi de vânt Lună ce treci, Crengile, frunzele Dulce pătrunze-le Razale-ți reci