Povestea vulturului....sursa Înţelepciunea veacurilor

Povestea vulturului Este povestea vulturilor care trăiesc pe vârfurile cele mai înalte ale munţilor Anzi, în condiţii deosebit de dure; acolo îşi au locuinţa. Şi cu toate acestea, această rasă trăieşte cel mai mult. Secretul supravieţuirii lor stă într-o enzimă protectoare emisă la baza fulgilor; astfel corpul vulturului este protejat împotriva calamităţilor în care îşi duce viaţa. Deşi condiţiile sale de viaţă sunt dintre cele mai dure, el poate atinge varsta de 70 de ani Dar ca sa ajungă la acest punct, vulturul trebuie să ia o decizie grea … Incepând de la vârsta de 40 de ani, unghiile sale lungi si flexibile nu mai sunt capabile să susţină prada. Ciocul lung şi ascuţit i se înconvoaie devenind din ce în ce mai impropriu pentru sfâşiatul prăzii. Aripile-i grele şi îmbătrânite de ani şi de grosimea penelor, îi înfranează zburul si îi obosesc muşchii pieptului. Şi, ce este mai grav, enzima protectoare încetează să mai fie emisă, lipsind astfel vulturul de protecţia atât de necesară. Atunci vulturul are doar două opţiuni: să moară … sau să treacă printr-un dureros proces de transformare timp de 150 de zile. In acel moment, pentru vultur, este imperios necesar să găsească o crăpătură pe un pisc înalt, unde să îşi încropescă un adăpost. Acolo el îşi loveşte continu ciocul încovoiat de o stâncă până când acesta se rupe.După ce îşi rupe ciocul, el aşteaptă să îi crească cel nou apoi îşi smulge unghiile. Dupa ce noile unghii apar, începe să-şi smulgă penele îmbătrânite până la ultima. Incet, încet se îmbracă din nou cu pene tinere alimentate din belşug la bază cu preţioasa enzimă protectoare. Şi astfel, după cinci luni, vulturul îşi reia faimosul zbor pentru care a fost creeat şi pentru care, de fapt, trăieşte … încă 30 de ani. Povestea vulturului poate fi povestea noastră a fiecăruia în parte … De multe ori, ca să supraveţuim, trebuie să trecem printr-un astfel de proces. Câteodată trebuie să renunţăm la trecut, simboluri, îndeledniciri sau obiceiuri. Numai eliberându-ne de vechile obiceiuri, de vechile practici, vom putea profita de prezent privind încrezători spre viitor. Autor necunoscu