"O tânără şi frumoasă mireasă, dintr-un ţinut călduros, şi-a aruncat în noaptea nunţii voalul, de care nu mai avea nevoie, pe fereastra ce se deschidea spre grădină. Voalul dus de vânt a ajuns jos pe un cactus. S-a oprit în ţepii lui lungi şi acolo a rămas. Ţepii ajutaţi de vânt l-au franjurat în zeci şi zeci de bucăţi. Din el a răsărit pe neaşteptate o floare albă, frumoasă, cu numeroase petale şi stamine. Mireasma ei era ademenitoare. A ademenit-o şi pe ea a doua zi când se plimba pe aleea din grădină. Ajunsă în dreptul ei s-a aplecat, a mirosit-o iar floarea i-a şoptit: |
sâmbătă, 21 martie 2015
Legenda florii de cactus...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Un secret mi-a spus bunica: „Crizantema, tufănica, Flori de toamnă se numesc, Că atunci ele-nfloresc.” Dar vă spun acum ...
-
Ninge, ninge ninge ninge viscoleste si zapada mereu creste vantul bate lasa bata mergem cu toti la olalta hainel...
-
Satul meu Mi-e dor de satu-n care m-am născut. Îl port ,mereu, la mine-n gând. Uliţa copilăriei,îndepărtată, În satu-n care...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu