De-ai sti ,cum zorii cad
De-ai sti, cat asteptat-am sa te-ntalnesc,
Prin ochii mei, intr-o Golgota sa ma pierd,
Sa -ti caut, cu fierbintile rabdari, al tau ceresc
Si ca o frunza aurie, de-al tau divin sa ma lipesc...
De-ai sti, ca firul meu de viata e nins de-un gand,
Cum alba de miracol e fiinta, prin care reinvii,
De-ai sti, ca te-am rostit, ca pe un liberal cuvant,
Si din stiinta, ma prefac c-am tot, doar tu sa-mi fii...
De-ai sti, cum primele imagini le incrucisez,
Sa fac din ele soarele cu luna sa se-nchege,
Si ziua fac din noapte, si noaptea te urmez,
Pentru-o secunda doar, sa invatam a merge...
De-ai sti cum zorii cad, pentru mai multe clipe,
Si par sa fie ceasuri, intr-un alt colt de lume,
Eu, insa, le surad , caci vin si-n calea ta,-nainte,
Atinge-te de ei, lumina panzei lor sa te indrume!..
Lilia Manole
|
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu