Am uitat că...poezie de Viorel Muha

Am uitat că... Amintirile din grinda veche  tânguitor gem. Că-n braţul lumii tale  nopţi ard aprinse  că dor gândurile  şi simţurile răscolesc  galben de soare. Că ape albastre sculptate  prin lacrimile irişilor tăi cu toate culorile strigă stai. Am uitat că... smaraldul arde negru zdrobindu-mi inima. Am uitat...  căminul nopţilor noastre  jăratec în nebunii. Am uitat... amintirile mele albastre tavernă unde laviţa iubirii  stă cu licori care desfată. Am uitat... unde lumina cărărilor  de trecut m-au înghesuit  la poarta sărutului  de unde m-am ales cu un ciob  de buză răscolită. Am uitat... uliţa din buzunarului meu prăfuit şi gol  reflectat în asfaltul lucitor  ... de acasă. Am uitat că...  sunt ca o carte deschisă  spre trecut unde am rămas  în memoria bunicii  fără să ştiu că mai exist  că sunt cărare în prag de casă. M-am uitat în... masa de lemn şi-n piatra naturală  în râu... apă de izvor... căruţă... cal munte deal şi vatră cu jăratec. poezie de Viorel Muha