Omul de zăpadă Sprijinit într-un toiag Stă-n ogradă un moșneag Poartă-n cap o oală veche Răsturnată pe-o ureche Ochii negrii și lucioși Sunt cărbuni din vatră scoși Nu-i lipsește nici lulea Parcă pufăie din ea. Iar pe piept perechi, perechi Are un șir de nasturi vechi. Și mai are un nas roș Ca o creastă de cocoș. |
joi, 25 decembrie 2014
Omul de zăpadă ...de Ion Sebastian
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Un secret mi-a spus bunica: „Crizantema, tufănica, Flori de toamnă se numesc, Că atunci ele-nfloresc.” Dar vă spun acum ...
-
Ninge, ninge ninge ninge viscoleste si zapada mereu creste vantul bate lasa bata mergem cu toti la olalta hainel...
-
Satul meu Mi-e dor de satu-n care m-am născut. Îl port ,mereu, la mine-n gând. Uliţa copilăriei,îndepărtată, În satu-n care...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu