Omul de zăpadă Sprijinit într-un toiag Stă-n ogradă un moșneag Poartă-n cap o oală veche Răsturnată pe-o ureche Ochii negrii și lucioși Sunt cărbuni din vatră scoși Nu-i lipsește nici lulea Parcă pufăie din ea. Iar pe piept perechi, perechi Are un șir de nasturi vechi. Și mai are un nas roș Ca o creastă de cocoș. |
joi, 25 decembrie 2014
Omul de zăpadă ...de Ion Sebastian
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Se va vorbi SeSe va vorbi iubito,
Se va vorbi Se va vorbi iubito, despre mine Ca despre un pământ neroditor, Fixat în rădăcina câtorva tulpine Ce vor pieri și ele-n viitor....
-
#Binedeștiut# Preotul paroh Gabriel Cazacu, de la Mănăstirea Cașin din București, a explicat pentru „Adevărul” de ce Adormirea Maicii Domnu... -
Ninge, ninge ninge ninge viscoleste si zapada mereu creste vantul bate lasa bata mergem cu toti la olalta hainel...
-
𝐂𝐄-𝐈 𝐁𝐈𝐒𝐄𝐑𝐈𝐂𝐀 ? 𝑪𝒆-𝒊 𝑩𝒊𝒔𝒆𝒓𝒊𝒄𝒂 ? E RAI ! Cu parfum de flori de mai Este cerul pe pământ, în mireasma de Duh Sfânt....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu