Buna dimineata!

 O zi cu mult soare si realizari!

Ce ai?

 Ce ai?

cand te privesc

nu aflu in tine decat doi ochi

asemenea tuturor ochilor

si o gura

pieduta printre miile de buze

pe care le-am sarutat,

un trup

aidoma tuturor trupurilor

pe care le-am cunoscut

dar care nu mi-au lasat

nici o amintire.

poezie de Pablo Neruda

Sfatul zilei

 

CÂT AR FI VIAȚA DE DURĂ

 CÂT AR FI VIAȚA DE DURĂ

Cât ar fi viața de dură, cât ar fi drumul de greu,

Tu rămâi întotdeauna cheia sufletului meu.

Prețuiesc orice secundă petrecută împreună,

Frumusețea unei vieți din bucăți mici se adună.

Gândurile-mi vin grămadă răvăşindu-mă mereu,

Aş fi vrut să-mi fii aproape atunci când îmi este greu,

Să mă mângâi pe obraz,să mă strângi la pieptul tău,

Să fii mereu lângă mine când mă doare şi mi-e rãu.

Îmi ții mâna-n palma ta, toate stelele-mi zâmbesc

E uşor să îți dai seama cât de mult eu te iubesc,

Fiindcă ştiu că sunt mereu în sufletul tău cel bun

Nu am nici o îndoială;cu încredere o spun.

Cât ar fi viața de dură mereu am să recunosc,

Lângă tine ca o floare mă deschid şi înfloresc

Ce ne leagă nu prea ştim însă e definitiv

Asta e esența vieții; să iubeşti fără motiv.

Autor: MARIA BOCIOACĂ

Drepturi de autor rezervate.

Putin din fiecare

Putin din fiecare 

oameni care trec furiș prin noi, 

Rămân o vreme, ca apoi să plece... 

Trăim cu ei minunea de-a fi doi 

Și umbra lor, o viață, ne petrece... 

Apoi îi căutăm în fiecare,

Sperând că, poate, îi găsim din nou.

 Ca orice început – trăiește și dispare,

 Și-apoi singurătatea ne-aude din ecou... 

Au fost oglinzi în care ne miram 

Si ne jucam de-a viei nemuritoare... 

Cât de înalți și de frumoși eram!

 Și-apoi ne-am spart în cioburi, fiecare...

 Și-n visul nostru, scormonim 

Pământuri 

Din alte galaxii, poate-i găsim...

 Cu lumânări aprinse, printre gânduri 

Pierdute-n noaptea minții, rătăcim...

 Au stat cu noi o vreme și s-au dus, 

Iubindu-ne cu rândul la plecare. 

Au fost o clipă stele... și-au apus,

 Și-acum suntem puțin din fiecare.

 Sunt oameni care trec furiș prin noi, 

Rămân o vreme, ca apoi să plece...

 Trăim cu ei minunea de-a fi doi 

Și umbra lor, o viață, ne petrece...

 Adrian Berinde

Mănăstirea Cămârzani,

 Mănăstirea Cămârzani,

ctitorie îndeosebi a obştii maicilor

Situată la câţiva kilometri de oraşul Fălticeni, spre Roman, aproape de hotarele a trei judeţe, Suceava, Iaşi şi Neamţ, Mănăstirea Cămârzani este una dintre mănăstirile noi din Ţara de Sus. Astăzi, de ziua Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, ea îşi serbează hramul bisericii vechi.Această veche biserică a fost ctitorită de evlavioşii boieri Morţun, care stăpâneau, la jumătatea secolului al XIX-lea, satul Cămârzani şi au ridicat pe pământul moşiei o biserică închinată Sfântului Mare Mucenic Gheorghe.În biserica mare se află Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, în jurul căreia s-a zidit mănăstirea, atât pe plan material cât mai ales spiritual.

Sursa Protopopiatul Falticeni

Au înnebunit salcâmii

 "Au înnebunit salcâmii

De atâta primăvară,

Umbla despuiați prin crânguri

Cu tot sufletu-n afară"

Tudor Gheorghe