Veșnicia lui Eminescu
~ Iuliana Cozma ~
Ai plecat în veșnicie, prematur...
Dar ai lăsat în urmă bogăția,
Cuvintele tale fără retur,
Pribeaga-ți sfântă avuția!
De ele ne legăm toți viii,
Te moștenim în tot ce ai avut,
Să înțeleagă mai apoi copiii,
De ce luceafărul nu s-a pierdut.
Trăiești în noi... și dăinuiești
Cu dulcea-ți și nemuritoare poezie
Tu n-ai plecat;așa de viu ne ești
De tine cine oare sa nu știe?!
Tu scump poete,ce-ai lăsat în noi
O amintire care nu ne lasă,
Știind că n-ai să vii 'napoi...
Ne-ai învățat că viața e frumoasă!
Azi, ca și tine noi trăim...
Cu versuri: și iubind pe viață
Cu tine noi mereu întinerim
Când "teiul" cu mirosuri ne răsfață.