Imi amintesc de satul ...

Ovidiu Oana-pârâu îmi amintesc de satul ... îmi amintesc de satul în care am crescut prea repede şi-n goană toţi anii au trecut privesc acum în urmă la casa cu pridvor şi lacrimi curg pe-obrajii de timpuri ce-mi e dor întâi se-aude vocea acelei pentru care nici jertfa cea mai crudă nu poate fi mai mare cresta prin aer vorbe de bine sau de-ocară cum ne purtam noi ţâncii mereu fugiţi pe-afară apoi se înfiripă imagini preacurate a duhului măicuţei ce nu pot fi uitate şi-n spate simt aproape cum aş primi o palmă de la bătrânu-mi tată sau poate o sudalmă

Cel mai nou pâmânt românesc este de o frumusete unica in lume

Cel mai nou pâmânt românesc este de o frumusete unica in lume si nimeni nu are voie nici macar sa puna piciorul acolo, scrie greatnews.ro.

Guvernul României a interzis popularea insulei Sacalin, un teritoriu de 21.410 hectare (cam de dimensiunea capitalei ţării, Bucureşti) din Marea Neagră.

Principalul scop al acestei măsuri este protejarea păsărilor rare care cuibăresc aici (229 de specii). Şi flora este una deosebită, sute de plante rare putând fi întâlnite în acest loc, relatează one.ro.

Locuirea insulei a fost interzisă de autorităţile române încă din 1938.

Insula Sacalin s-a format în urmă cu aproximativ 150 de ani. Iniţial, erau două insule, Sacalinu Mare şi peste 210 kilometri pătraţi, potrivit siteului Rezervației Deltei Dunării

Sacalinu Mic, însă, în timp, cele două s-au unit şi formează acum un teritoriu compact peste 210 kilometri pătraţi, potrivit siteului Rezervației Deltei Dunării

Insula se află în Marea Neagră, la mică distanţă de coasta românească, în dreptul braţului Sfântu Gheorghe al Deltei Dunării.

Pe insula Sacalin se regăsesc cele mai mari colonii de chire de mare și pelicani creți, insula fiind principala zonă de cuibărit, hrănire și iernare a acestor specii. În apele din proximitate se găsesc pești rari, sturioni, dar și plante rare, cum ar fi varza de mare și canarul bălții.

Insula românească nu trebuie confundată cu insula Sahalin, cea mai mare insulă rusească, situată în nordul oceanului Pacific.

Drum crucial .... versuri Ion Minulescu

Drum crucial

Versuri Ion Minulescu

Pe scara sufletului meu

M-am întâlnit cu bunul Dumnezeu -

Eu coboram mâhnit din conştiinţa mea, 

Iar El urca surâzător spre ea!... 

Şi ne-am oprit la jumătatea scării

Încrucişându-ne în clipa-ntâmpinării

http://Versuri.ro/w/5m17 

Săgeţile perechilor de ochi ca de-obicei -

Ah! ochii Lui cum seamănă cu ochii mei! 

Pe scara sufletului meu

M-am întâlnit din nou cu Dumnezeu -

El cobora solemn din conştiinţa mea, 

Iar Eu urcam surâzător spre ea!...

Se împlinesc 136 de ani de la nașterea lui George Enescu.

Vă oferim o înregistrare unicat, realizată la Ateneul Român de o echipă
a Televiziunii Române în anul 1978, cu prilejul unui concert eveniment.

George Enescu s-a născut în Liveni-Vârnav, un cătun pierdut între dealurile Dorohoiului, care nici nu figura pe harta României. În actul de naștere, făcut pe 9 august 1881, scrie că “s-a născut alaltăeri”, adică pe 7 pe stil vechi (19 stil nou). Căsuța în care a deschis ochii era foarte modestă, lipită cu lut pe jos, cu o vatră enormă într-un ungher și acoperită cu șindrilă, așezată pe o coastă împădurită de deal, prin fața căreia curgea pârâiașul Tricova.

Poema Romana a fost compusa de George Enescu cand acesta avea 16 ani. Una din capodoperele muzicii simfonice romanesti. Tema acestei lucrari este de natura folclorica, descriind atat de frumos spatiul cultural, satesc romanesc…

 Când, după mulți ani petrecuți în străinătate, cineva l-a întrebat de cât timp și-a părăsit țara, Enescu a răspuns: “Nu, n-am părăsit dealurile, văile și pădurile Moldovei. Nici murmurul izvoarelor, nici ciripitul păsărilor. Le-am luat cu mine și le aud cântând în inima mea”.

Sursa: http://www.istorie-pe-scurt.ro

Când vine seara...

Când vine seara...

,,Când vine seara, Te caut Domn iubit,

Despic cu privirea zarea și stelele pe rând.

Când vine seara, cerul în brațe-l strâng,

Cuprind tot Universul cu al meu gând,

Când vine seara, vorbesc, știu că mă auzi;

Când vine seara, mă rog să nu mă uiți.''

Balada bătrânei ţărănci ...Iulian Bostan

Balada bătrânei ţărănci  Şade-o bătrânică tristă În căsuţa-i de la ţară, Şi-amândouă-abia rezistă Sub a anilor povară... Casa, cât şi veacul veche, Stă proptită într-o rână, Şi-mpreună fac pereche Cu plăpânda ei stăpână... Anii au trecut în goană, Parcă ieri a fost odată Când pe dealuri o codană Alerga neastâmpărată...

Avea bunica. . . de Aurelia Panait

Avea bunica. . . de Aurelia Panait  Avea bunica mea de toate: Avea o prispă cu mușcate,  Avea fântână, pâine, sare,  Avea putere și răbdare.  Avea credință și iubire  Și-un dor nespus de nemurire, Avea un cal la o căruță, Și lapte bun de la văcuță.  Avea povești nenumărate Și cântece nemaicântate,  Și le spunea adeseori La clacă și la șezători. Avea o sobă, un vătrai, Avea și gura mea de rai!...  Nu mai găsesc ce a lăsat, Căci satul s-a modernizat: