O ceaşcă de cafea

 O ceaşcă de cafea

O ceaşcă de cafea. Vreau s-o degust

La adăpost de intrigi pe terasă

Că începând de astăzi nu-mi mai pasă

Dacă-mi surâde un amurg mai frust

M-am născut cu un optimism robust

Dar orice stângăcie mă apasă

Şi-n dimineaţa asta de melasă

Îmi încolţesc iar muguri pe arbust

Eu nu-i acord virtuţi ce nu le are

Şi-i superflu atunci să mai reneg

Deci vă invit ca orice bun coleg

Să-mi ţineţi compania de rigoare

Căci nu dezleg nici partea, nici întregul

Să poţi să spui: pe cel mai bun alegu-l!

poezie de Ion Untaru

Ai grija de tine

 

Mireille Mathieu, cântăreaţă

Mireille Mathieu (n. 22 iulie 1946, Avignon, Franţa) este una dintre cele mai cunoscute cântăreţe franceze.

Mireille Mathieu s-a născut la 22 iulie 1946, într-o familie numeroasă, cu 14 copii, ea fiind cea mai mare. Monique, Christiane, Marie-France, Réjane,Régis şi Guy(gemeni), Roger, Jean-Pierre, Rémy, Simone, Philippe, Béatrice şi Vincent sunt cei 13 fraţi şi surori ale sale. Avea patru ani când a cântat în public pentru prima dată, în timpul unei slujbe în miez de noapte.

De la 14 ani a lucrat în fabrică, pentru a-şi ajuta familia şi a-şi plăti lecţiile de muzică. Sensibilă, dar şi tenace s-a prezentat de trei ori succesiv la concursul "Se cântă în cartierul meu", organizat de Primăria din Avignon, şi abia a treia oară îl câştigă cu cântecul "La vie en rose", pe care-l cântă la toate concertele. Susţinută de Primărie, participă la o emisiune a televiziunii franceze "Télé Dimanche", în 1965, când este descoperită de toată Franţa interpretând cântecul idolului său Edith Piaf, "Isabelle". Tatăl său, Roger, visa să devină un mare cântăreţ, mai ales că avea o voce de tenor, dar vremurile erau grele. Abia când Mireille a împlinit 15 ani, familia s-a mutat într-un apartament de cinci camere. " A fost cea mai frumoasă zi din viaţa mea", povesteşte mai târziu Mireille, "şi pentru prima dată am făcut o baie. A fost cea mai incredibilă senzaţie pe care am trăit-o."

Laure Collière, profesoara sa de muzică, o va accepta şi o va susţine, neuitând să o sfătuiască în privinţa meseriei pe care a decis să o aleagă. Aceasta îi spune că pentru a fi cântăreaţă trebuie să fie solidă, fizic şi psihic, dar Mireille îi va răspunde că: "Cine nu riscă nimic nu are nimic!". Aşa că va porni pe drumul ales de ea.

A fost descoperită de Johnny Stark, managerul celui mai mare cântăreţ la acea vreme, Johnny Hallyday. După apariţia sa la televiziune, în 1965 şi după debutul de la Teatrul Olympia, a fost imediat declarată succesoarea lui Edith Piaf. Repetiţii, şedinţe foto, înregistrări, interviuri, lecţii de muzică, de dans, de limbă franceză şi engleză, Mireille iubea munca, iubea ceea ce făcea. O tenacitate de invidiat, un somn de patru ore pe noapte şi o deviză pentru toată viaţa: "Munca mea este Dumnezeul meu!". Cântecele sale exprimă mereu dragoste şi romantism, atât de specifice francezilor. Activitatea sa artistică e impresionantă, ea fiind prima solistă din Europa de Vest care a cântat în China. A cântat pe tot mapamondul şi a înregistrat 1200 de melodii în 11 limbi străine, iar în concerte a apărut alături de mari nume ca Charles Aznavour, Placido Domingo, Julio Iglesias, Tom Jones. Printre melodiile care au consacrat-o se numără "Mon Credo", "C'est Ton Nom", "Acropolis adieu", "Ne me quitte pas", "Santa Maria", "Tous les enfants chantent avec moi", care alături de multe altele sunt considerate clasice.

Activitatea sa artistică bogată numără 37 de albume şi 150 de milioane de copii. În noiembrie 2005 a sărbătorit 40 de ani de carieră artistică la Sala Olympia, unde a apărut pentru a opta oară. A evoluat alături de cele mai mari voci ale Franţei, i-au scris cântece cei mai mari compozitori şi textieri, a fost difuzat şi un film despre viaţa ei: "Le Conte de fée de Mireille Mathieu". Acest film pune accent pe întâlnirea sa cu Maurice Chevalier şi pe prima ei călătorie în America, în 1966, când a participat la celebra emisiune "Ed Sullivan Show".

A avut nenumărate concerte, inclusiv la Camegie Hall, Sport Place din Montreal, Universal Amphitheatre, în Los Angeles, şi Palatul de Gheaţă, din St. Petersburg. În 2002 a realizat cel de-al 37-lea album al său, "De tes mains".

Alte nume alături de care a cântat sunt: Michel Legrand, Claude Lelouche, Maurice Jarre, Paul Mauriat, André Pascal, Francis Lemarque, Maurice Vidalin.

Ileana Sipoteanu

1967:  Ileana Sipoteanu,  solistă româncă de muzică uşoară

Stabilita in Constanta unde lucreaza la Teatrul de Stat, Ileana Sipoteanu s-a nascut in 22 iulie 1967 la Rucar. Cunoscuta interpreta de muzica usoara Ileana Sipoteanu a studiat la Scoala Populara de Arte si Meserii din Pitesti ea fiind, ulterior, angajata a Teatrului „Alexandru Davila“. 

Despre inceputurile activitatii muzicale Ileana Sipoteanu spunea : "In 1985 cand am venit la Pitesti nu banuiam ca voi canta vreodata. Am fost intr-un fel impinsa de la spate... Tata a fost cel care m-a dus la Scoala Populara de Arte si Meserii din Pitesti, unde o data pe saptamana, martea, veneam la cursuri, deoarece in paralel faceam si Liceul Industrial din Rucar. Doamna Cornelia Voica, cunoscuta ca o profesoara de canto foarte exigenta, mi-a indrumat pasii spre lumea muzicii."

Ileana Sipoteanu a absolvit in1996 Facultatea de Teatru, Universitatea „Hyperion”. Ileana Sipoteanu isi face debutul la teatrul “Alexandru Davila” din Pitesti unde activeaza ca solista pana in anul 1990, iar din 1992 devine solista a teatrului de revista “Fantasio” din Constanta. In 1986 obtine o mentiune la Festivalul National de Muzica “Mamaia” la sectiunea Interpretare, iar in 1988 obtine premiul Presei la Festivalul “Lira de aur” de la Bratislava. In anii 1992, 1993, 1994 primeste premiul “Doina Badea” la Festivalul Teatrelor de Revista. 

 Activitate artistica:

Solistã a Teatrului  „Al. Davila” din  Pitesti 1985-1990

Solistã a Teatrului de Revistã „Fantasio” din Constanta din 1992

Debut la Mamaia 1986 - mentiune la sectiunea de Interpretare

Mamaia 1987 - laureata a sectiunii de creatie cu piesa „Ce mult te-am iubit”

Participare la concursul international „Lira de aur” Bratislava 1988 (Premiul presei)

Premiul la Festivalul Teatrelor de Revista 1992, 1993, 1994

Mamaia 2006-laureata pt. activitate artistica - Trofeul  „Mamaia 50”

Aparitii pe canalele romanesti de Radio si TV.

Peste 100 de cantece inregistrate, prezenta in concerte si spectacole de revista ale teatrelor muzicale : ”Constantin Tanase”(Bucuresti), „Nae Leonard”(Galati), „Majestic”(Ploiesti), etc.

Compozitori: Dumitru Lupu, Vasile V. Vasilache jr., Camelia Dascalescu, Nicolae Kirculescu, Temistocle Popa, Virgil Popescu, Gh.E. Marian, etc.

Textieri: Mala Barbulescu, Florin Pretorian, Carmen Aldea Vlad, Aurel Storin, Viorel Popescu, Eugen Rotaru, Roxana Popescu, etc.

Slagare: „Ce mult te-am iubit”,  „ Cine mi-a luat iubirea”, „Ai venit prea tarziu”, „Am trup de ceata”, „Iubeste-ma, asa cum te iubesc”, „Rendez-vous”, „Ma voi gandi la tine”etc. 

Turnee : Turcia (1991), Italia (1993), Germania (1999), Serbia (2001), Franta (2003) 

Omar Khayyam

 1045 - S-a nascut Omar Khayyam, poet persan cunoscut mai ales pentru catrenele sale: “Rubayyatele lui Omar Khayyam”; a fost matematician si astronom celebru si a contribuit la reforma calendarului musulman (m. 4.12.1123);

Biografie Omar Khayam

- conform unor date recente, s-a nascut la 18 Mai 1048, in orasul Neishabur, din privincia Khorasan, aflata in nordul Iranului

- numele sau adevarat era Omar Ghiyat at-Din Abu I-Ftah Ibrahim al-Khayyam

- Khayyami = pseudonym pentru “fabricant de corturi” – pe care poetul il adopta in amintirea tatalui sau care avea aceasta indeletnicire

- Isi face studiile in celebrul medreseh, colegiul din orasul sau natal.

- A fost directorul observatorului din Marv si a prezidat grupul celor opt astronomi care, in anul 1074, a efectuat reforma calendarului musulman, calendar care este mai exact decat cel Gregorian, intreprins cinci secole mai tarziu.

- Moare in jurul anului 1131

- Medic si astronom official al curtii regale, Omar Khayyam a fost cunoscut de-a lungul Evului Mediu pentru studiile sale in domeniile matematicii si fizicii.

- Din 14 tratate ce i-au fost atribuite, lucrarea cea mai importanta este un tratat de algebra. Al-Djabra-val Mogha-bela, trades in limbile europene inca din secolul trecut.

- O alta lucrare care s-a pastrat este un tratat asupra unor dificultati ale definitiilor lui Euclid.

- Celelalte scrieri din domeniul stiintelor sau filozofie s-au pierdut.

- In afara de Robayate, s-a mai pastrat o opera beletristica foarte pretuita in Iran, Nawruz-Nameth (Cartea Anului Nou), consacrat traditiilor la sarbatorirea Anului Nou la musulmani.

- A fost unul din marii umanisti ai vremii, cu vaste cunostinte in domeniul matematicii, fizicii, astronomiei, avand insa si largi cunostinte de filozofie mai ales din gandirea Greciei antice

- Robayatul (sau rubayat) este denumirea catrenului persan. Cuvantul este de origine araba si inseamna “patru”. Robayatul are o forma deosebita, in sensul ca versurile 1,2 si 4 rimeaza intre ele, iar versul 3 ramane alb, acesta avand rolul de a exprima idea esentiala a catrenului. Robayatul a avut la inceputul sec IX d.H. o nuanta erotica, mai apoi mistica, pentru a deveni filozofica in lirica lui Omar Khayyam

Dunărea albastră

 13.02.1867: Dunărea Albastră a compozitorului Johann Strauss a fost prezentată

în premieră la Viena, Austria

Dunărea albastră (în germană An der schönen blauen Donau, în traducere completă „La frumoasa Dunăre albastră”), op. 314 este un vals compus în 1866 de compozitorul austriac Johann Strauss (fiul). Interpretat în premieră la 13 februarie 1867 într-un concert al Coralei de Bărbați Viena (în germană Wiener Männergesangsverein), este una dintre cele mai populare piese muzicale din repertoriul clasic.

După compunerea muzicii textul a fost adăugat de Joseph Weyl, poetul Coralei.Strauss a mai adăugat apoi muzică, iar Weyl a trebuit să modifice unele cuvinte. Strauss a realizat și o adaptare pur instrumentală pentru Târgul Mondial din Paris din același an, formă în care a obținut succesul maxim. Această versiune instrumentală este cea mai frecvent interpretată astăzi.
Conontațiile sentimentale vieneze ale piesei au transformat-o într-un simbol muzical al Austriei. Este inclusă în mod tradițional în bisurile de la Concertul de Anul Nou al Filarmonicii din Viena. Primele note compun semnalul de interval al programelor Österreichischer Rundfunk pentru străinătate. În noaptea de Anul Nou valsul este difuzat în Austria la radio și televiziune exact la miezul nopții.
Când strănepoata lui Strauss, Alice von Meyszner-Strauss, i-a cerut compozitorului Johannes Brahms să-i dea un autograf pe evantai, acesta a scris primele note din Dunărea albastră, adăugând cuvintele Leider nicht von Johannes Brahms („din păcate, nu de Johannes Brahms”).
„Dunărea albastră” a fost folosită în filmul „2001: O odisee spațială”, acompaniind o scenă în care o navă spațială PanAm se cuplează la o stație spațială, precum și călătoria lui către Lună și genericul de final al filmului.

Războinicul luminii ...

 

Războinicul luminii ...fragment , Paulo Coelho,

Într-o după-amiază inima i-a spus că este fericită.

«Chiar dacă din când în când mă plâng», spuse inima sa, o fac pentru că sunt inima unui om, iar inimile oamenilor sunt aşa:

le este frică să-şi realizeze visele cele mai măreţe,

pentru că ele cred că nu merită sau că nu vor reuşi să le realizeze.

Noi, inimile, suntem terorizate doar la gândul despre iubirile care s-au terminat pentru totdeauna,

despre momente care ar fi putut fi frumoase însă nu au fost,

despre comori care ar fi putut fi descoperite însă au rămas ascunse în nisip.

Deoarece, atunci când se întâmplă asta, noi suferim în mod intens.

Inima se teme de suferinţă […] spune-i că frica de a suferi este mult mai dăunătoare decât însăşi suferinţa.

Şi că nici o inimă nu a suferit atunci când şi-a urmărit propriile vise”